Poezii scrise de voi

[asiii m]

Alex, ce titlu ai dat ultimelei poezii pe care ai postat-o? Sau nu i-ai pus titlu? imi place mult, mai ales strofa a treia

 

 

Delir

 

 

Tot printre siluete murdare, uscate, acre…

 

Trebuia sa mai existe o cale,

O camera si o singura lumanare

In care sa scrijelesc hartii nevinovate

Condusa de mizeria din mine

La randul meu – silueta pala, umbrita, nenorocita.

 

O pata de lumina

Care sa sfichiuiasca scanteia,

Atat am cerut

Si te-am primit pe tine,

Inger decazut.

 

Erupe in mine nebunia de tine

Sa iti ard pielea de pe corpul rumen

Innecati in putrezimea ce ne pandeste

Imi musca din minte, refuleaza in spasme

Si fuge de mine.

Ma reneaga pentru obsesie si pentru aceasta infinita gelozie

 

Te iubesc pt ceea ce stii sa fii

Sau pentru ceea ce esti fata de mine

Pentru fiecare sunet asteptat, nesoptit

Pentru ca nu vreau sa te mint si pe tine

 

Si, da, te-as lasa sa ma duci cu tine…oriunde

Sa ne sorbim alcoolul din vene

Te-as iubi pana cand setea si blestemul ne-ar rapune

Iar propria cenusa peste noi ar lasa dare.

[alextrusca]

ba avea un titlu parca, pantofii de hartie, da' am uitat eu sa-l trec la transcriere.

[alextrusca]

Dacă ai putea opri întunericul din căderea sa

 

 

Cum ai putea recunoaşte dragostea

Dacă niciodată nu ai simţit-o ,

Doar crezând că amintirile din burta mamei

Pot fi de-ajuns să identifici emoţiile veritabile ,

Ştiu că, în nemernicia mea , te-am privit de sus

Şi nu ţi-am acordat niciun pic de importanţă ,

Dar timpul meu este preţios şi limitat ,

Viaţa trebuie trăită înainte să mă trăiască ea pe mine .

 

Poate am plâns nopţile , poate mint ,

Căci eram beat şi ameţit ,

Poate am zâmbit în fiecare dimineaţă

Văzând că nu e nimeni în patul meu ,

Dar poate era doar grimasa mahmurelii ,

M-am gândit la noi doi şi nu am ajuns la niciun rezultat ,

Mirosul pielii tale încă persistă în amintirile mele ,

Însă nu mă pot împotrivi fatalităţii ,

Te-am tratat cu aceeaşi monedă ,

Poate am plâns în nopţile cu lună plină ,

Ştiind că nu te pot avea înapoi ,

Poate am vrut să-mi pun capăt zilelor ,

Dar am găsit refugiu în umbre şi tenebre ...

 

Cum ai putea recunoaşte timpurile de aur ,

Les coups de tête şi impetuozitatea tinereţii ,

Dacă tu ai murit pe dinăuntru dinaite să te naşti ?

Dacă ai putea opri întunericul din căderea sa peste speranţe şi visuri ,

Ai putea renaşte ca orele din ceas şi clepsidră ,

La miez de noapte şi de zi ,

Ai putea renaşte ca un erou în apoteoza-i legendară ,

Ai putea reaprinde focul iubirii doar cu o şoaptă

Şi ai opri îngheţul din sufletul meu ...

Ce se va alege de viitorul nostru ?

 

 

Vreau să trăiesc din nou

 

 

A existat un timp când ştiu că tu m-ai iubit cu adevărat ,

Privesc cum cerul întunecat răceşte seva copacilor în umbra cărora ne-am sărutat ,

Zâmbesc cu tristeţe şi încerc să privesc în urmă ,

Însă nu e nimic ,

Şterg cu grijă fereastra murdar-a amintirilor

Şi sparg oglinda sentimentelor ce încă mă bântuie .

 

Prind în palme flacăra inimii ce bate în acest piept neîncălzit ,

Ştiu că a existat un timp când tu m-ai iubit ,

Durerea se răspândeşte cu repeziciune în atmosfera închisă ,

Sufăr de claustrofobie emoţională , sufăr de ceea ce nu pot poseda ,

Prind în palme adevărul şi îl sugrum încet ,

Vreau să trăiesc din nou în minciuna noastră dulce ...

 

Felinarele strălucesc în ceaţa groasă ,

Drumul către tine este incert şi periculos ,

Eşti de acord cu mine că sacrificiile

duc la moartea fiinţei noastre lăuntrice ?

 

Prind în palme flacăra amintirilor

Şi din ea se degajă cel mai nociv gaz existent ,

Te-am iubit atât de mult ...

Cu preţul unor dureri enorme .

[Anisoara]

Ce talentate sunteti. Imi plac f mult. felicitari!

[celindi]

Multumim, Anisoara.

Eu una ma bucur ca iti plac si ale mele (cel putin sper )

Totusi mai adauga si un "talentat" sa nu se supere Alex

[Anisoara]

Multumim, Anisoara.

Eu una ma bucur ca iti plac si ale mele (cel putin sper )

Totusi mai adauga si un "talentat" sa nu se supere Alex

 

, nu am fost atenta.Am fost cucerita de poezii Sunteti bravo!

[asiii m]

Deea, mai posteaza si tu pls. Stiu ca esti in saptamanile groazei, dar ceva imi spune mie ca un vers tot ai scris, te stiu eu pe tine

 

 

Cand strazile Londrei vor deveni pustii

 

 

Daca acesta e un sfarsit, am sa ma simt ca un aheu

Si asta pentru ca iubirea ta inseamna sa iubesc un zeu

“Sa ne sorbim alcoolul din vene” era doar un vers

Cum s-anulezi cu trei litri de vodka un destin fad, sters

Care danseaza pacatos intr-un oras mult prea pervers?

 

 

Eram ca o Londra fara cinematografe

Si lipsita de semne, pietoni sau semafoare

Si m-am abandonat si eu hilar, unei fantome

De unde sa stiu ca ma va detesta

Trimitandu-mi sufletul in Iad, in umbre?

 

 

Cu foarfeca de gradina in mana ma plimb,

Ma plimb, incerc sa gasesc coarda bolnava

S-o smulg din pieptul meu, s-o rup, sa piara

Cand radacinile tale in mine or sa sangereze

Si vechile valuri din vene or sa-mi sece

In lipsa alcoolului odata saturat de placere.

 

 

Mi se joaca in minte o lumea nebuna

Grozav de teribila care geme sa se nasca

Redu-mi viata la simple masuratori tehnice, banale

Inainte sa ma devoreze abisul sau dunele amare.

 

 

Te implor, ajuta-ma sa exist si maine

Am nevoie de timp sa-mi usuc ranile,

Sa reinviem Londra impreuna…

[asiii m]

Interludiu

 

 

Imbatranise vioara ta, imbatranisesi tu

Corzile ei iti cantau jalea ce rapunea-mprejur

Suflete pline, goale, suflete chioare

In mijlocul strazii noastre de lut.

 

Se umplusera de cenusa pumnii tai

Just a look and it would all fade to black

Nimic nu te putea opri din cantec,

Nimic nu te putea agasa,

Nici ploii sa te-nnece destinul nu i-a dat puterea.

 

 

Ieri am vazut cum ti-ai smuls bandajul albit, statut

Si ai decis sa-ti infingi din nou mainile in vioara

Desi degetele tale sangerau infernal

Iar oda ta de-acum suna crud, brutal,

 

Atat de crud ca rascolea fiecare amintire,

Scutura sentimentele renegate de tine

Plutea sunetul tau, zbiera in nestire,

Scaldandu-mi ochii in ceata si-n iubire,

Scrijelind rani, fluturandu-mi orbire in privire,

Cernea vechi si amar in mareata lui pornire.

 

Apoi vioara ta s-a ars morbid, ca pe-un altar, pe rug

Iar noi eram legati de ea, ca doi nebuni, de scrum,

Eram vechi de pacate, jupuiti de nevoi

Si pamantul a binevoit sa ne topeasca inapoi.

 

 

 

Ca o fantoma care se plimba

 

 

Astazi m-am intalnit cu fantoma mea, pe scurt

Care mi-a zis ca sunt mai batrana decat anii mei,

Mi-a zis sa caut in viitor un raspuns pentru trecut,

Sa nu mai zabovesc intr-un prezent nevrut.

Mi-a zis si ca ii e greu sa-mi vorbeasca, sa n-o sugrum

Si ca doar un moment nu ar fi de ajuns,

Ca ea e alter ego-ul meu, dar ca eu m-am nascut

Deci imi ramane mie sa duc la capat sufletul nostru

Suflet insolubil, indivizibil, ascuns.

 

 

Nu o vedeam prea clar

Oh! dar ea ma vedea pe mine…bine

Isi desirase fiecare fibra de fum

Sa ma atinga, sa ma simta

S-a scuturat de vid, s-a rupt din neant

Si a venit sa ma contemple in drum.

 

 

A nesocotit legile vechi ale firii

Ce marginesc dimensiunile noastre

A venit sa ma previna,

Sa ma aduca in stare de mila

Si s-a volatizat, a plecat, spre zari senine

Topindu-si incolorul in nuantele iubirii.

 

 

Fantoma –am stiut apoi- eu eram –

Imi vorbea despre toate mult prea amar

Ea - partea din mine care te adora in nestire

Si se roaga incontinuu pentru inca o privire.

[alextrusca]

Aş dori

 

 

Aş dori să redescopăr lumea prin ochii miliardelor de persoane,

Să pot trăi simplitatea prin diversitate,

Complexitatea prin aromele angoaselor existenţiale,

Să gust lacrimă cu lacrimă suferinţa,

Să mă las pradă voluptăţii fericirii,

Să fiu atât de diferit şi totuşi identic cu mine însumi .

 

Aş dori să pot călători în trecut,

Să redescopăr ritualurile erotice, de la înflorire,

Până la banalitate epuizată,

Aş dori să pot gândi viitorul după bunul meu plac,

Ca un acord de vioară acompaniind pianul vieţii .

 

Aş dori să mă pot dărui unei iubiri ideale,

Să zâmbesc în oglinda bătrâneţii

Şi să revăd chipul lipsit de griji,

Îngropat undeva, în oceanul inimii de smoală .

[asiii m]

Hemoragie

 

Poate că unul n-a iubit de fapt

Sau poate amândoi din inimă şi-au mai tăiat

Şi-au risipit netrebnic tinereţea şi iubirea

Fără să-i guste fericirea.

S-au îndopat cu amăgirea.

 

Îmi tremură capul, îmi geme timpanul, se zgârie

Uite pistolul, plânge şi el, nemernicul, să pârâie

Apucă-l, te rog, şi fă-o din milă dacă nu există iubire

Criminalul sunt eu, captiv într-o amintire.

 

Bonheur, félicité, gaieté, joie, allégresse…!

Mi-ai suflat atâtea sinonime perfecte pentru fericire,

Cuvinte slabe, nedemne, nenorocite,

Pe care n-ai avut vreme să le-mparţi cu mine.

 

Oh, da, mi-am tăiat buzele cand am muşcat din tine

Acum eşti tu un trandafir rănit, cu spinii negri şi petale aride

Un coup de tête, sânge ţaşnindu-mi din ureche, în neştire,

Fugea nebun să mă dezlege de năluci smintite.

 

Băusem din otrava acidulată cu nebunie,

Stropeam altarul (destinat) păcii cu vodkă, pur gunoi,

Şi recunosc, povara trupului m-a împins la beţie,

Precum revolta ceasului şi-a impregnant hotarele-ntre noi.

 

Dorinţă reprimată, târâtă spre neant, din vid

Îşi freamătă în juru-mi aburi, aiureli şi spasme,

Suplicul tău mă strânge, mă macină sardonic,

Plămânul meu stâng, spart, suflă scurt şi-apoi tresare…

În durere şi mizerie se zbate pentru o ultimă suflare.

[asiii m]

Am de facur o rectificare la ultima poezie (am visat in noaptea asta ca era ceva gresit)

La strofa a patra in loc de "un coup de tete" este de fapt "un coup de sang" (hemoragie cerebrala), ca de aici vine si titlul. Am gresit cand am transcris-o in calculator pt ca e una din poeziiile scrise pe foaie urasc sa scriu pe foaie

[DjCeline]

of ce de oameni talentati pe aici... eu nu stiu nici macar sa pun cap la cap doua cuvinte intr-un eseu

[asiii m]

Si uite daca tot ne-ai laudat (in case ca eram si eu pe-acolo ) , ieri a avut loc lansarea ziarului liceului (primul numar) in care am si eu doua poezii: "Ziua in care am orbit (II)" si "Ca o fantoma care se plimba" e prima oara cand mi-am facut publice poeziile...si am un sentiment ciudat....anyway

[Anisoara]

Wow, Asi, FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[asiii m]

Suflet

 

te-ai răsfirat printre degetele mele...

în rugăciunile-mi fierbinţi

te imploram

să nu te spargi în covor de cioburi

mă înţep de fiecare dată

când vreau să te

reconstruiesc.

 

dar tu

curgeai necontenit în mine -

din cioburi te preschimbaseşi în

râu de sticlă -

simţeam intens că nu

puteam să fac mai mult decât

nimic

căci

doar privindu-te curgând

puteam să trec

din mine

ca s-ajung

la mine însămi.

 

Vai, pisi, cu scuzele de rigoare )- abia acum ti-am citit poezia...si m-a lasat in special prima strofa, bravo =D> Bravo! ma rog, sfarsitului nu i-am patruns eu poate prea bine intelesul, dar jonglatul pe tema fragment- intreg e de nota 100...jos palaria

 

Un orb desfigurat

 

Azi am simtit disperarea zgariindu-ma pe fata

Si m-am frecat la ochi cu mainile imbibate-n alcool

Mi se cojise pielea rosie, intunecoasa

Ma ascundeam in spatele acelorasi ochelari obscuri

Eram din nou, neinteles, un orb

Pregatindu-ma sa calc in gol.

 

Si-apoi am plans si m-am zgariat si eu pe fata

Tremuram cu lacrimi, suspinand

Si unghiile-mi erau grele, se sfasiau cantand

Isi urlau durerea, cazand, gemeau pagan

Urau cerneala, pana de pe hartie

Manate de degete inerte sa mai scrie.

 

Am baut in fiecare seara de cand nu ne mai stim

Cautand raspuns dincolo de eticheta de pe sticla

Stiu, ma comport mizerabil, fara scop, fara frica

Ce mai conteaza un suflet putred intr-o lume de risipa?

 

Iar asteia habar nu am ce titlu sa-i pun oricat mi-as chinui creierii

 

 

Erai un munte de tristete la inceput

Dar eu am vazut un ocean de libertate

Plangeai lumea de parca toate s-ar fi rapus

Si de parca ai fi ramas singur

Soarele se ucisese si el in ochii tai

Ai innecat toata lumina mea in tine

Curge praf peste ochiii mei de-atunci,

“M-ai lasat sa delirez in stari febrile…”

 

 

Regrete pentru niste lucruri care nu au fost

Sau pe care n-am curaj sa le indeplinesc,

Reprimari si cenzuri ale inevitabilului

In fiecare secunda schioapa ma urmaresc

Ti-as umple cu ele ziare, carti, in mod nebunesc

Daca alte adevaruri nu ma lasi sa-ti indes.

 

 

Ai lasat sa cada o greutate in noapte

Care s-a lipit de trotoarul umed

Si trage, trage umbra mea dupa ea

Aluneca si-acum in fum si se rareste-n zare

Cusandu-mi inima in sare.

[alextrusca]

Am timp ... (pentru o nouă viaţă)

 

 

Am timp să fac planuri de viitor, am timp să mă îmbrac frumos

Şi să cochetez cu ideea de modă şi eleganţă ,

Oh, acum am timp să-mi deschid inima şi să primesc în ea iubirea ,

Dar eu sunt mult prea ocupat să mă afund în depresia

Cu care am ajuns să împart patul pustiu .

 

Am timp să mă plimb pe bulevard şi să privesc cuplurile de îndrăgostiţi ,

Am timp să învăţ de la ei tot ce aş avea nevoie ,

Dar eu privesc doar în urmă şi mă gândesc la noi doi ,

Îmi dau întâlnire cu depresia la oră fixă

Şi variez pe aceeaşi temă solitudinea care mă înconjoară .

 

Am timp să mă îndepărtez de vase şi haine murdare ,

Am timp să ies în fiecare seară cu cineva nou

Şi la naiba, am timp să adopt noi principii de viaţă ,

Dar eu mă gândesc la tine şi la cei de teapa ta ,

Tot ce vreau este să te reîntorci aici ,

Să dai o menire tristeţii mele ,

Să nu mă duci cu preşul

Şi să-mi spui că între noi nu există de fapt nimic ...

 

Am timp să-mi fac planuri de viaţă şi să cuget la amorul ideal ,

Am timp să mă joc şi să devin profund ,

Dar eu sunt iremediabil îndrăgostit de tine

Şi mă deprimă singurătatea în care m-ai lăsat să respir ,

Ceaţa groasă pe care aş putea s-o tai cu lama

Doar pentru a-mi găsi ocupaţii ,

Să-mi amintesc câte lacrimi am lăsat să cadă

Pe asfaltul pavat cu flori albastre şi nunţi în cer .

[raluca]

Eu nu caut să definesc…

 

eu nu caut să definesc tristeţea

 

ar fi ca şi cum

 

ai vrea să limitezi nepalpabilul.

 

eu nu caut să definesc nimic

 

în fond, toate definiţiile sunt doar cuvinte

 

scrise pe petice de hârtie,

 

luate de noi ca atare

 

fără să ne întrebăm de ce şi cum.

 

de-aceea ne-am pierdut dreptul la perfecţiune

 

suntem muritori şi nimic mai mult,

 

aruncători de definiţii precare

 

cu care vrem să ne satisfacem

 

vanitatea.

 

 

Carenţă de sentimente

 

absurdul este doar

 

o carenţă de sentimente

 

de care nu mă pot vindeca

 

decât prin însuşi absurdul

 

sentimentelor care-mi lipsesc.

[Anisoara]

Vai, sunt superbe!!!!!

[asiii m]

Ralu, nush de ce, dar prima dinre poeziile tale mi-a adus aminte de "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" frumos, place

 

Erau orele trei si douazeci la granita dintre bine si rau

Nu stiu unde zisesesi ca fugim dar vroiam sa merg cu tine

Nu ma tentau planurile tale, ci fuga in sine

Faptul ca nu stiam ce se va fi ales de noi a doua zi

Si faptul ca cei de aici n-ar mai ranjit ipocrit la mine

Ai avea acum curajul sa admiti

Ca de fapt si tu evadai mai mult pentru tine?

 

Nu vreau sa te tulbur cumva, in fine

Dar nu pot sa ma abtin

Cand plang dimineti intregi in nestire

Cautandu-ti tie scuze si mie varii motive

Nu pot sa ma abtin sa nu-mi aduc aminte

Daca ar fi s-o luam de la capat

Da, as mai evada o data cu tine

Nu pentru ca nu regret nimic

Si pentru ca am fi trait noi in adevar

Ci pentru ca suntem inca vii si vesnic plictisiti din fire.

 

Iar acum ca suntem din nou acasa

M-am intors sa-mi modific jurnalul

Am de rupt cateva pagini pe care le regret

Si de modificat genetic cateva idei veterane…

Sper sa te puna toti pe tine sa le explici

Pentru ca mie, nu stiu cum se face, mi se par neclare

M-am intors sa-mi modific jurnalul

M-am intors de dincolo de bine si rau

Am de finisat opera “colectionarului de vise”

Trebuie sa-mi legitimiz condamnarea

Da, ai ghicit, ma intorc la tine…

 

Erau orele trei si douazeci la granita dintre bine si rau

Si aveam sa gust din eternitate cu toti dintii cu tine

Erau orele trei si douazeci si nimic nu ne putea retine

Erau orele trei si douazeci dincolo de rau si de bine.

[alextrusca]

Singurătate

 

 

Îmi spuneai că întregul tău univers

Se limita la ceea ce mama îţi povestise,

Experienţe mistice şi bătăi cu bulgări de zăpadă

Într-o cameră bântuită de morbidităţi premature.

 

În interior puteam vedea cinism şi primtivism,

Prea abject să poată vreodată evolua.

Odată mă găseam exact la fel,

Sălbatic, pervers, nimic nu mă diferenţia de animalul

Din tine, creatură securistă cu aspect de fecioară.

 

Mă priveai stupid, neînţelegând ce mă deranja,

Ce mă frământa.

 

Şi ţi-am arătat că nimic nu mă putea mulţumi,

Nimic nu-mi putea închide gura,

Pentru că nu aveam frică nici de tine, nici de Dumnezeu.

 

Ţi-am arătat că înnebunesc de singurătate,

Ţi-am arătat că nu-mi mai păsa,

Că suicidul nu ar fi făcut vreo diferenţă,

Castelul s-ar fi prăbuşit oricum.

 

Nu-mi cere să rămân,

Nu-mi cere să-mi complic existenţa cu lucruri inutile,

Te cunosc prea bine,

Îmi pare rău, dar aici se încheie povestea noastră,

Povestea mea...

[Mary_celine]

Se sforaie, se hiberneaza...

 

 

 

Pianissimo

 

 

Inimile se frâng în tăcere,

Durerile se amplifică în liberă cădere,

Ascunde-ţi privirea departea de-a mea,

Sufletul meu e-o carte deschisă, pe-o tejghea...

 

Ţi s-a spus că nu există Iad pe pământ?...

Ascultă plopii cum plâng,

Ei sunt creaţia propriului nostru gând.

Nimic nu se distruge blestemând,

Ajută-mă să te urăsc zâmbind.

 

Tu eşti oglinda în care m-am privit de-a lungul anilor,

Acum e rândul tău să te îngrozeşti, să ţeşi pretexte minciunilor

ce te de definesc.

 

Ascultă-mă...tu eşti diavolul ce m-a posedat,

Mi-ar plăcea să te privesc spânzurat pianissimo de colţul unui bancomat,

la 1000 de metri înălţime.

 

Nu m-ai iubit, niciodată, niciodată...

Glume perverse adânc scrijelite în trunchiul meu

Pe jumătate mortificat.

 

Lumina din ochii tăi aduce bucurie inimii mele,

Imaginează-ţi o lumină sub un pahar,

Sufocându-se...

Stingându-se treptat...

 

Lasă-mă în pace, am dreptul...

Voi savura din plin momentul.

 

 

E adorabila.

[asiii m]

Ultima secventa

 

Gandurile prezentului incepeau sa devina amintirile mele

Morfina, substanta misticismului

Care ma mai tinea in viata

Desi imi amortea fiecare picatura de sange

 

 

Cadeam in valuri efervescente

Corpul meu era o piatra carbonizata sub apa cenusie

Treptat, credeam ca odata, demult, mai invatasem sa mor

 

 

Brusc am realizat ce liniste se facuse in jurul meu

Pia mater, intr-un final, se odihnea –

nimeni nu a mai indraznit sa o trezeasca.

[AdLer]

O raza cazuta

 

 

Raze placute.

Plutind prefacute,

Clipe cazute...

Vremuri trecute.

 

Lumina apare,

Lumina dispare,

Raza petrece...

Timpul se-ntrece.

 

Ochiul trezeste,

Vantul-ntregeste,

Adiere placuta...

O raza cazuta.

[alextrusca]

Discontinuitate

 

 

Discontinuitate...

Ce rămâne în urmă?

Imn al morţii, cauză a unui efect tardiv,

În ciuda tuturor eforturilor, în ciuda tuturor lacrimilor.

 

Inel cu virtuţi magice, educaţie denaturată a spiritului,

Atât de multe lucruri s-au schimbat, intensiv şi extensiv,

Suntem ceea ce nu ne dorim,

Discontinui, derutaţi, speriaţi.

 

Spune-mi ce rămâne din amintiri,

Când sursa iubirii s-a epuizat,

Când imaginile s-au şters şi gândurile s-au pierdut,

Neantul se instalează, te sesizezi ca posibilitate

În faţa fatalităţii, o ambianţă derizorie.

 

Discontinuitate...

Galaxiile sunt mult prea înguste,

Efemeritatea mult prea vastă.

[asiii m]

In urmatoarea viata

 

 

Innecul in praf nu a fost o solutie,

Poate in alta viata va cadea mai multa lumina

Si tacerea nu va mai varsa cioburi

Cand lacrimile noastre se vor sparge in causul palmelor.

 

 

Poate vitrinele vor expune suflete inerte

Si strazile ne vor pastra umbrele mereu

Iar afisele deteriorate de pe panouri

Vor expune probabil cele mai profunde trairi

Si ultimele greseli adunate sub povara aceleiasi sentinte.

 

 

Asculta-ma,

Pentru ca eu am fost gluma care ti-a smuls bucati de zambete

De-a lungul anilor, cand tu vroiai doar sa plangi

Cand nu stiai ca ochii te fac sa privesti la stele

Si tot cu ei urasti plangand neimplinirea unui vis

 

 

Acum am sa fiu tot eu sacrificiul

Vreau sa rascumpar sufletul tau

Si sa-l predau pe al meu la schimb intunericului

O sa gust linistea de la distanta

Daca efervescenta tineretii va pali

Cand grimasa plansului o sa se deformeze

Amestecandu-mi-se pe fata.

 

 

 

Iti vei mai aduce aminte de mine

In urmatoarea noastra viata?