Poezii scrise de voi

[alextrusca]

Nu stiu, ma cam enerveaza poezia asta, mi se pare ca a iesit ca din c**, nu din creieri.

 

Gânduri sinucigaşe

 

 

Metaforele m-au părăsit ca râul curgând rapid la vale,

Cândva poate reuşeam să îmbrac cele mai primitive cuvinte

În imagini de aur şi argint, dar lipsa de formă şi fond

Creează urme prea adânci în conştiinţa mea, să mă mai gândesc

La astfel de aspecte acum...

 

Te rog, ia aceste degete, aceste unghii,

Şi cu ele înseamnă pe cer faptul că am trăit împreună,

Chiar în vise, chiar unul lângă celălalt,

Din cascada de ploi şi din grindina sfâşietoare,

Creează platină şi comori ascunse, înlăturând

Limitarea şi frica de cunoaştere,

 

Modestia mea falsă şi amorurile de o noapte...

 

Te rog, ia aceste mâini şi trece-le prin părul tău,

Nu lăsa nici un loc neexplorat, trăieşte prin mine o mie de vieţi,

Cele mai senzuale şi mai primitive simţiri.

 

Stăteam în ceaţa dimineţii şi priveam unul la altul,

Aproape că puteam auzi picurii de ploaie curgând pe pielea noastră,

Ştiam că soarele va veni şi va usca tot ce am creat împreună,

 

În cel mai simplu mod cu putinţă...

 

Vreau să mă cufund în ochii tăi, vreau să murim împreună,

Vreau să capăt din nou ce am căpătat cândva,

Vreau să am tot, să te am lângă mine pentru totdeauna,

Vreau să mă îndrăgostesc de tine în fiecare zi din nou şi din nou,

 

De ce nu ştii că atunci când pleci mă distrugi

Şi mă laşi cu gânduri sinucigaşe, fără nici un sens pe planeta asta,

De ce nu ştii că de fiecare dată când pleci,

Totul se transformă în gheaţă şi oglinda devine drogul cel mai puternic,

Căci în ea te-am regăsit de fiecare dată când veneai şi plecai,

 

Găseşte credinţa şi revino aici,

Carnea mea s-a transformat în piatră şi mi-e din ce în ce mai greu

Să afişez zâmbete false şi să repet aceleaşi cuvinte

Pentru ca lumea să creadă că totul e în regulă,

 

De ce nu vrei să vezi că timpul meu s-a oprit aici,

Ceva mi-a spus că aici totul a fost un joc sadic şi continuarea

E un film de groază ce îmi relevă adevărul amar...

 

Hai să fugim de aici, în ploaie, în vasta pădure

Şi să încercăm să vedem că nimeni nu e perfect,

Că putem să o luăm de la capăt chiar şi aşa,

Cu impurităţi şi greşeli,

 

 

Îneacă acea cascadă de temeri şi îndoieli în oceanul meu de credinţă,

Soarele a apus ca o divinatate ce a călătorit în timp spre a ne vesti moartea,

Nisipul şi pietrele s-au unit, tăcerea şi şoaptele au plecat spre Nirvana,

Timpul se joacă cu noi fără să-i pese, jurămintele se prefac în cenuşă,

Iar noi devenim pulbere, ne evaporăm ca balta de coşmaruri nebune,

Plecăm în ţărână, ne reabsorbim şi nu învăţăm niciodată din trecut,

Căci pentru el plătim ce am devenit acum...

Edited June 24, 2006 at 04:43 PM by alextrusca

[~Lady~]

Imi place cum scrii. Chiar imi place!

[alextrusca]

am mai retusat-o acum ca am mancat niste cuvinte si am mai schimbat pe ici si pe colo...

[~Lady~]

Asa, ca un add la ce am scris mai sus (dupa ce am mai citit poezia de vreo 3 ori)...creezi imagini super misto (termen cam nepotrivit). Vezi ce trebuie sa vezi. Nu e asa comuna chestia asta.

[alextrusca]

Mersi, dar sa stii ca nu-mi iese chiar intotdeauna cu usurinta.

[~Lady~]

Nici nu trebuie. Iese, asta e important.

[alextrusca]

Yes, u are right.

[DjCeline]

si mie imi place cum scrii...nu e o poezie foarte complicata si totusi foarte profunda..exact cum imi place mie

[alextrusca]

Literatură de duzină

 

 

În fiecare dimineaţă te privesc, pentru că nu ştiu

Unde în altă parte să mă uit,

Cum îţi bei cafeaua, cum îţi fumezi ţigarea,

Cu ziarul în mână, comentând asupra vremii înnorate,

Chiar dacă afară e soare.

 

Şi mă întrebi de ce te privesc, de ce mă uit întruna la tine,

Jocurile acestea stupide m-au redus la tăcere,

Iubeai literatura clasică, şi îmi spuneai

Că scriu cărţi de duzină în prostie,

Te limitai doar la bani şi sex,

 

De ştiam că poţi face mare lucru cu ele în viaţă,

Poate mă apucam şi eu de sportul ăsta,

 

M-am pierdut în propria-mi goliciune sufletească,

M-am schimbat doar pentru a încerca să mulţumesc un spirit pustiu,

Am redus la absurd o conştiinţă pentru a adopta sordidul ca literă de lege,

Am rescris Biblia, deşi ea nu e pentru mine,

Am spiralat linia dreaptă a vieţii şi am frânt mii de litere

Pentru-a-ţi face jocul stupid,

Cel de a scrie literatură de duzină şi de a trăi cu tine,

Doar din pur masochism şi iubire coruptă.

 

 

 

DINCOLO DE MORMÂNT

 

 

Dincolo de mormânt,

Se ascund imagini vechi

Ale amintirilor trecute...

 

Se-ascund iluzii moarte

Ale visării tale bolnave...

Dincolo de mormânt

E tot ce-am putut

Simţi pentru tine,

 

Iar tu, cu ochii albi,

Pierduţi în veşnicie,

Mă priveşti fără să mai simţi

Ceva anume pentru mine...

 

Ai trecut ca un anotimp,

Ai venit făr-a-mi spune

Vreun cuvânt,

Dincolo de mormânt

Au rămas ruinele

Unui trecut amar...

 

Dincolo de mormânt,

Unde năluca iubirii

Răsare ca un soare

Şi apune ca o lună-nsângerată...

[alextrusca]

12 apostoli

 

 

Am închis ochii în faţa reflectoarelor,

Mi-am zis că lumina era prea orbitoare ca inima mea să poată îndura

Atâta adevăr în juru-mi.

Chiar dacă pereţii din jurul meu sunt de un albastru închis

Şi simt cum mă înec în valul imens al unui ocean,

Am hotărât să merg înainte, încercând să înlătur orice urmă de amintire.

 

Am hotărât să-mi folosesc inima ca scut împotriva lor,

Trasând între singurătate şi disperare un drum cu un singur sens,

Spre a nu mă pierde niciodată decât poate în întunericul unui felinar stins.

 

Astfel aş şti că aş fi ferit de gura celorlalţi şi nu ar trebui

Să mai înfrunt nimic altceva decât temerile şi frustrările din mintea mea.

Cu toate astea, s-ar naşte voci, acolo, undeva, care mi-ar şopti frenetic

Că port o povară mult prea jalnică pentru era asta.

 

Şi din umbră, aş vedea cum noaptea virgină îşi pierde culoarea

Şi se transformă într-o fecioară compromisă,

A cărei neprihănire nu mai valorează absolut nimic,

Şi din umbră, aş vedea fantoma căreia eu îi voi fi datorat moartea mea.

 

Căci tu mi-ai spus întotdeauna că nu există motiv,

Adevărul e evident şi adesea prea neplăcut să-l înfrunt în faţă,

Eu niciodată nu am avut curajul să vorbesc şi să meditez asupra lui,

Încă mă mai întreb, privesc la cei patru pereţi, la păturile

Ce nu mai au nici un mister de dăruit şi nici de păstrat,

Cum am putut să ignor realitatea decăzută şi să creez o lume utopică.

 

Am sacrificat 12 apostoli pentru-a mă convinge că fantomele nu există,

Dar ştiam dinainte ce demoni mă vor fi bântuit, căci schimbările nu sunt aduse

De vântul închipuirii mele, ci de faptele pe care am ales să le săvârşesc,

Experimentele mele dezaxate şi anormale.

 

Mi-am ghicit în cărţi, mi-au zis că o să mor repede,

Totuşi, am fost prea laş să mă sinucid,

 

Astfel, văd că secundele sunt mai multe decât îmi închipuiam eu,

Am observat că sunt mai palid însă,

Se pare că justiţia este până la urmă necruţătoare,

 

A fost dificil la început să înfrunt realitatea,

Pe când luntraşul Charon făcea acelaşi drum continuu şi monoton,

 

Dar apoi am realizat, privind la nuanţa lividă a pielii mele

Şi la nuanţa vie şi luminoasă a divinităţii ce a hotărât să mă aducă aici,

Că dacă aş fi cerut cu o zi mai mult, din cele câte mi-au fost destinate de la bun început,

Aş fi sfidat echilibrul prestabilit al universului.

 

Am realizat că tot ce am avut cândva,

Mai târziu, va fi trebuit să suporte acţiunea inevitabilă a timpului,

Inclusiv rămăşiţele mele umane şi spirituale,

Care din ţărână se vor fi transformat în argila bună de modelat păpuşi voodoo

[songbird]

Alex... imi place mult "Literatura de duzina" - esti postmodern si rece si crud cu lumea cand vrei...

deschide-te un pic si catre lumina

[raluca]

vai Alex creezi niste imagini superbe

 

Noapte de iunie

 

căldura îmi incendiază trupul

în timp ce sufocându-mă

mă gândesc la tine.

îţi beau din lacrimile-ţi amare

sorbindu-ţi roua vieţii,

otrăvindu-mi buzele cu tristeţea ta.

amintirea colectează vise

şi umple mintea mea

cu portretul tău şters,

iar infinitul dulce

ce mi te-aduce lângă mine

transformă iadul vieţii

în paradisul morţii.

 

 

Dor de dragoste

 

visele ne-nvăluie uşor

în timp ce noaptea caldă

se pogoară cu stelele,

iar vălul hipnotic,

deşirat de lună,

pictează cu ceaţă

fantasmele îndrăgostiţilor.

 

în parc lacul şopteşte,

prin unde creează poveşti,

iar glasul eternului vânt

împrăştie pe gene

dorinţe ascunse de inimi

pe băncile singuratice.

 

târziu...

o umbră luceşte pe cer...

se-aud doar lacrimile

ce-ating pământul.

în noaptea pustie

numai îngeri veghează

suflete ce tânjesc

după dragoste.

 

nu pot sa spun ca sunt nu stiu ce...

 

edit: Lulu, ai postat de 2 ori acelasi mesaj asa ca ti-am sters unul dintre posturi

Edited July 2, 2006 at 07:16 AM by DjCeline

[alextrusca]

Raluca...sunt superbe....cel putin prima, e dementiala...imi place la nebunie!!!

[raluca]

ma bucur Alex ca-ti plac

 

Doar o iubire

 

aş fi lăsat şi marea, şi cerul, şi pământul,

aş fi dat foc tuturor viselor mele,

mi-aş fi înecat toate dorinţele

dacă mi-ai fi cerut,

aş fi făcut mult mai multe,

doar ca să am o picătură din suflarea ta.

 

aş fi părăsit lumea aceasta

şi-aş fi mers cu tine

pe tărâmuri cu Feţi-Frumoşi,

cu balauri sau zâne,

sau undeva, la un capăt de curcubeu,

pe marginea ploii sau pe muchie de rază de soare,

pe sprâncenele lunii sau acul unei stele,

chiar dacă după două eternităţi

realitatea m-ar fi lovit crudă în faţă,

strigându-mi cu vocea ei rece, nemiloasă,

că totul s-a petrecut doar în imaginaţia mea,

că stropii de rouă au căzut

doar pe mâinile mele,

iar pielea ta nu era decât

o haină de şarpe învechită,

transformată de diavol

pentru a mă păstra cât mai mult

în capcana viselor.

 

aş fi plâns trecutul şi viitorul,

trăind prezentul cu cele mai puternice

bătăi ale inimii mele,

aş fi rescris destinul tău şi al meu

şi l-aş fi scris in aşa fel

încât sufletele noastre să se fi întâlnit

a doua clipă după naştere

pentru a trăi cât mai mult

aproape unul de celălalt.

 

aş fi suferit nopţi întregi, infinite,

aş fi zâmbit în continuu,

dacă aşa ţi-aş fi adus şi ţie

zâmbetul pe buzele-ţi reci.

 

am învăţat să te iubesc în tăcere,

chiar dacă doare, iubesc tăcerea,

căci mă ţine aproape de tine.

aşa pot să te îmbrăţişez,

să te sărut când dormi,

chiar dacă ştii, iubesc inocenţa

din ochii tăi când, trezindu-te,

mă priveşti mirat,

în timp ce guşti din savoarea

sărutului ce ti l-am dăruit.

dar aşa cum orice poveste

are un final, şi-această dragoste

încet se stinge, moare cu fiecare clipă,

căci oricât de adânc ar fi oceanul,

sau de albastru cerul,

într-o zi şi ele vor dispărea...

[alextrusca]

Este superba, Ralu....Bravo!!!Keep upt the good work, girl!!!

 

Love your style!!!

[celindi]

Ma gandeam ca nu am mai scris o poezie de mult (desi am cateva incepute) si cum eram nervoasa azi si aveam nevoie sa-mi vars naduful a iesit ceva in genul lui alex

Am 2, insa acum o pun pe cea in engleza. Scuze pt titlu dar cam asa ma simteam. E dedicata dirigii mele si directoarei. Nu are rima, masura sau ritm fiindca e ceva scurt si concret

 

F*ck You

 

Stop bugging into my life

telling me what to do

You know you never help

and you don't even care

 

Trying to "help"

You do more harm than good,

so go to hell

and let me live my life

 

Who are you helping anyway?

Me or yourself?

I'll be happy if you die

So go away before I'll help you

[raluchi]

Ralu e mishtoacaaaa ; ma face sa ma gandesc la tot ce ai trait tu pana acu

[raluca]

Alex, Raluchi ma bucur ca va place...

 

Alexiel...super...deci i love it!

[celindi]

Ma bucur ca iti place

Desi vreau s-o mai aranjez un pic.

[DjCeline]

eu deja cred k v-am zis parerea mea despre poeziile voastre...

aseara m-a chinuit rau de tot talentul...si am scornit si eu un rahatzel de poezie

 

so many things i wanna say

but noone's here to listen

so many dreams i share

but noone seems to want them

 

and my soul is filled with tears

that shall never see sunlight

although on my lips i stick a smile

which hides my uncried fears

 

i desperately search myself

and all i touch are cold, wet walls

i try to scream but noone hears

i try to whisper but noone cares

 

eternal solitude becomes my friend

moonlight dances in my eyes

i'm sealed in my own tinny world

waiting to sleep, waiting to die

[raluca]

Manu mie imi place f mult, e deep si simt in sufletul meu ceea ce simteai tu si ai transmis prin poezia ta...insa e f sad...nu ti-ar strica un pic de zambet

[alextrusca]

E prima mea poezie in engleza...in fine, a iesit cam suie, dar asta e, promit sa-mi imbunatatesc "tehnica"....

 

Dead heart

 

 

Here I am...with nothing to say...

Than a few words making love to a lonely goodbye,

Lost in an endless shade of death...

 

Wherever you may be,

You have to know...the night gives me hope,

Wherever it may be, those bitter tears

Helped me find the way to your restless steps...

 

With a misterious smile and a sensual touch,

With no frontiers, I was in love with a precious dream of idealistic facts,

With eyes like sparkling jewels, like water drops,

You always found what was repulsive about me,

You didn’t care a bit about my feelings,

 

It was always about you and your comments,

And now...you can see me

Falling down on my knees, begging you to come back

And make this misery disappear,

 

Keeping it alive within every heartbeat of our time together.

 

Somehow, you always showed me that it didn’t really matter,

That I just didn’t know what I was doing,

Because you always managed to find a reason for my stupidity,

For my exaggerated caring, but now...

You see, as much as I would love to kiss your mouth and touch your face,

I couldn’t do it again for nothing in the world...

 

It’s simple as that, I want you back, but I can’t accept anything anymore,

It’s more of a suicidal link, can’t you see,

I’ve been crying my soul out...

And am I here, waiting...and there’s no one to come for me...

 

You didn’t give a damn...

Why can’t I do the same?

Where’s my courage to break a dead heart?

Edited July 1, 2006 at 07:33 PM by alextrusca

[~Lady~]

Poezie scrisa acum cateva minute...sau ore. Multumesc Deiutei pt critica care m-a ajutat sa o duc la bun sfarsit si pt ca mi-a oferit sursa de inspiratie. I love you! Btw, sursa de inspiratie e o manga, (http://sakuracrisis.ukepile.com/)- Kaine, care mi-a placut la nebuie mai ales datorita complexitatii.

 

E scrisa initial in engleza si apoi tradusa ca eram curioasa cum suna.

 

Here goes nothing....

 

Letter

 

I hate you.

But then every time I think of it I realize that you don’t care.

It hurts to hope you care.

Every time.

I despise you. I want to murder you.

Hating you wears me out like autumn wears out summer flowers.

Every time.

I want to forget you, to get on, but I just can’t forgive you for living in me.

Every time.

I can’t stand your shadow following me in the dark.

I want to get rid of you.

Every time.

 

I stab you with thoughts and I feel your pain.

Your blood tickles me as it runs down my stomach.

It tears me apart, that pain.

But I must destroy you, dear Myself,

every time.

 

Regretfully,

Yourself

 

 

Scrisoare

 

Te urasc.

Dar de fiecare data cand ma gandesc la asta imi dau seama ca nu iti pasa.

Doare sa sper ca iti pasa.

De fiecare data.

Te dispretuiesc. Vreau sa te omor.

Ura pentru tine imi ia viata la fel cum toamna ia viata florilor de vara.

De fiecare data.

Vreau sa te uit, sa trec mai departe, dar nu pot sa iti iert faptul ca traiesti in mine.

De fiecare data.

Nu pot sa suport umbra ta urmarindu-ma in intuneric.

Vreau sa scap de tine.

De fiecare data.

 

Te injunghii cu ganduri si iti simt durerea.

Sangele tau ma gandila in timp ce mi se prelinge pe stomac.

Ma sfasie, acea durere.

Dar trebuie sa te distrug, draga Eu,

de fiecare data.

 

Cu regret,

Tu

[alextrusca]

Imi place mai mult versiunea in romana

Ma inspira...asa simteam si eu acum ceva vreme...in fine, sentimentul am mai murit, s-a estompat cat de cat, oricum, traducerea e fidela si nu se pierde mesajul textului...LOVE IT!!!

 

Cinism, durere si dorinta de-a raspunde cu aceeasi moneda celui care te-a facut sa suferi...Exact cum imi place mie.

Felicitari!

Edited July 1, 2006 at 08:49 PM by alextrusca

[celindi]

Cum am zis, Ralu, poezia a iesit super si tare ma bucur ca Kaine te-a insiprat

 

Totusi.. praca am cazut de acord ca e corect "It hurts to hope you cared."

[DjCeline]

eu nu ma bag la comentat poezii pt oricum nu am cultura si nici talentul de a vorbi despre ele, si decat sa stric momentul mai bine tac. totusi Lady, i adore ur poem si sincera sa fiu ma regasesc in versurile astea....

[~Lady~]

Imi place mai mult versiunea in romana

Ma inspira...asa simteam si eu acum ceva vreme...in fine, sentimentul am mai murit, s-a estompat cat de cat, oricum, traducerea e fidela si nu se pierde mesajul textului...LOVE IT!!!

 

Cinism, durere si dorinta de-a raspunde cu aceeasi moneda celui care te-a facut sa suferi...Exact cum imi place mie.

Felicitari!

<{POST_SNAPBACK}>

 

Merci mult. Ce rai suntem...

 

Cum am zis, Ralu, poezia a iesit super si tare ma bucur ca Kaine te-a insiprat

 

Totusi.. praca am cazut de acord ca e corect "It hurts to hope you cared."

<{POST_SNAPBACK}>

 

Damn. Da, am recunoscut, mi-am dat seama, dar am corectat in alte parti. Sorry. E cared intr-adevar.

 

eu nu ma bag la comentat poezii pt oricum nu am cultura si nici talentul de a vorbi despre ele, si decat sa stric momentul mai bine tac. totusi Lady, i adore ur poem si sincera sa fiu ma regasesc in versurile astea....

<{POST_SNAPBACK}>

 

Aww Dj

[raluca]

first of all, Alex...pt prima poezie in engleza pot sa-ti spun ca ti-a iesit excelent!

 

as for u, Lady....deci am ramas e superba!

[Obst]

Noapte

 

Pe marginile noptii coboara sfant si luna

Se-aduna roua, cade, canta-ntruna

 

Copacii tremurand, se-apleaca sub valurile noptii

Si frigul se asterne, aduce fiorul mortii.

 

O zana alba, rece, frumoasa se aseaza

Pe marginile lunii, canta si valseaza

 

O feerie stranie acopera padurea

Iar viata cade-n vis, acum incepe noaptea.

 

 

 

Nu e cine stie ce dar sper sa va placa. Am compus-o doar ptr voi ( de regula nu scriu poezii, din cand in cand proza).

[celindi]

Doamne ce se potriveste poezia asta cu avul tau. Este foarte frumoasa si creeaza o imagine feerica si care induce o stare de beatitudine, visare.

Eu te sfatuiesc sa mai incerci sa scrii poezii fiindca talent ai (in afara de masura care uneori nu se potriveste totul e super)

Si asteptam sa faci un therad cu Proza (cum am facut mai multe pe aici - gotta update mine