Poezii scrise de voi

[celindi]

si eu cam la fel fac insa incerc oarecum sa le potrives.

ma bucut ca va place poezia mea.

[raluca]

am scris una in franceza e prima mea poezie...poate va place

 

Le regard de mon enfance

 

J'ecoutais le vent chanter

Quand il peignait la chaleur de l'ete,

Je regardais des fleures douces qui attendaient

La nuit avec sa lune de paix.

 

 

L'immense ocean de l'enfance

Avec ses vagues de l'esperance

Me donne des reves avec des ailes

Qui passe sur mes travers

 

 

C'est le regard d'une petit fille,

De deux yeux plein d'innocence,

C'est le regard de mon enfance

Qui ne connait pas l'indolence.

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 

Privirea copilariei mele

 

Ascultam vantul cantand

Cand picta caldura verii,

Ma uitam dupa flori dulci care asteptau

Noaptea cu luna sa de pace.

 

Oceanul imens al copilariei

Cu valurile sale de speranta

Imi dau vise cu aripi

Ce trec peste defectele mele

 

Este privirea unei fetite

A doi ochi plini de inocenta,

Este privirea copilariei mele

Care nu cunoaste nepasarea

[raluca]

p.s:incearca sa fi mai vesele in poezii chiar daca esti trista stiu stiu...s-a gasit cine sa spuna asta dar macar "ascunde"-ti tristetea in metafore...eu cel putin asa fac pt ca nu vreau sa va intristez cu versurile mele...sau cel putin nu atat de mult pe cat as simti 

 

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

ok...acu as vrea sa retrag aceste cuvinte...de fapt du mult am vrut sa le retrag

 

daca mai aveti timp si poezii mai postati vi mai posta si eu ca vad ca in ultimu timp stau bine la capitolu asta

[dark_angel]

My sweet curse

 

Tears bring sparkles in my eyes

Carrying the pain away...outta me...

But the love holds still, inside,

Like the silent sea wears the stone,

It tears me apart at every breath

Like the ray of light melts the snow,

It melts my every emotion and thought;

So i'm empty like a dray river...

 

And if only i could be free to fly

I'd make my dreams soar all so high,

Far from the ruined land you left behind;

I'd reborn like the Pheonix bird,

From the ash the fire of love turned me in

And i could find again a reason for life...

But i'm prisoner of your selfish chains,

Stock in this sweet curse of love...

 

...too tired to stay...

...too weak to leave...

 

*******

 

The night's curtain falls down gently

Showing her sparkling little lights

The leafs dance all around my head

Carried away by natures soft breath

Surrounding me in sweet caresses,

I go where the wind blows me;

Emotion takes over my mind,

Making me think of loving you,

Dream of losing myself in your hug,

Crave for melting in your sweet kiss...

The millions shinny stars seem as fireworks

Fell in cascading waterfalls over me

Keeping me in this undying dream

Prisoner of my own feelings...

 

*****

 

am scris poeziile astea,azi...nu stiu de ce,dar mi-e mult mai usor sa scriu in engleza ...anyway...azi citesc Bacovia..."o noua primavara peste vechile dureri"....

[DjCeline]

bacovia...ce trist...

am scris si eu o poezie...mai de mult....este...un sentiment mult prea obosit sa capate o forma prea poetica...

 

i'm stuck between these moments

of solitude and pain

and everything i want to see

is you coming down for me

 

standing alone in the pouring rain

just a river of regrets, a pile of tears

you cannot reach me, cannot save me

darkness falls all around

 

let the night steal my soul away

for its become my faithfull freind

and its stars became my light

i'm lost and scared because of you

your ghost is hauting

what's left of me

 

i've been hit by heavy waves

my hart has been drowned forever

and swept away into the deep

within me there's nothing left

 

spinning and crawling

bleeding and shouting

i let myself carried by faith

oblivion is all around me...absolution

Edited March 24, 2006 at 11:07 PM by DjCeline

[raluca]

Sabina si Manu poeziile voastre sunt superbe!

[raluca]

cateva poezii scrise de mine in ultimele luni:

 

Toamnă în gândurile mele

 

Mă înfioară gândul tristeţii abisale,

Ce vine-n paşi plăpânzi în mintea mea,

Iar în memorii şubrede şi goale

Se-aşterne lin cu greutatea sa.

 

Un cântec vechi încearcă să răsune,

Dar notele pustii s-au stins demult,

Iar din adânc încep să se adune

Lacrimi ce fără viaţă sunt.

 

E toamnă in gândurile mele,

Iar visele-mi se pregătesc de zbor,

Şi căutând suspinul unei stele

Mă lasă veştejindu-mă să mor.

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 

Plimbând oglinda gândurilor mele

 

Plimbând oglinda gândurilor mele,

Pe-al vieţii drum cu amintiri fugare

Mă rătăcesc precum corăbii fără vele,

Ce zac acum pe fund de mare.

 

Cu paşi mărunţi mă-ndrept spre nicăieri,

Dar sper mereu c-am să găsesc o cale,

Iar din speranţa fiecărei veri

S-aduc puţin-n aceste toamne goale.

 

Plimbând oglinda gândurilor mele,

Am regăsit acum un drum pierdut,

Iar din cenuşa fiecărei stele

Un sentiment plăpând am renăscut.

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 

Între vis şi realitate

 

Ador sub trandafirul pleoapei tale,

Iar amintirea visului îngână

Un vechi cântec ce-şi dăruieşte lacrimile sale

Căzând mereu picuri de speranţă în a inimii fântână.

 

Mă mulţumesc să stau şi să privesc,

Căci răsuflarea ta mă ţine-n viaţă

Etern ti-aş spune doar că te iubesc

Topindu-ţi cu-n sărut suav inima de gheaţă…

 

Iar în pustietatea nopţii,

Când luna îşi răsfrânge razele pe cer,

Putea-vor trece mii de echinopţii,

Căci eu mereu iubire-am să ofer.

 

Pe nesfârşitele nisipuri,

Ce melancolic stau şi mă privesc

Voi desena un milion de chipuri

Până pe-al tău am să-l găsesc.

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Suflet

 

Se prelingeau lacrimi mărunte

Pe-obrazul veştejit de somn

Şi au ţesut atâtea gânduri

Şi m-au făcut să uit că-s şi eu om.

 

Am rătăcit pe-alei fără de floare,

Am zăbovit în frigul infinit,

Iar când am resimţit că vine nesfârşitul

Furtuna din adânc s-a liniştit.

 

E un ocean plin de secrete

Acest suflet ce zace-n noi,

Dar apa poate fi oricât de-adâncă

Mai sunt şi ochi ce par atât de goi…

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

 

Glasul inimii

 

E-aşa ciudat cum poate să îţi schimbe viaţa

O singură secundă din timpul efemer,

Când stai şi-asculţi ce îţi şopteşte inima

Mereu o oră-n plus ai vrea ca să mai ceri…

 

Căci de-n cuvinte simple ea poate să îţi spună

Şi să trezească-n tine un nobil sentiment,

Atunci întreaga viaţă îţi pare o secundă,

Iar totul se rezumă la cel mai important moment.

 

De vei gândi vreodată că eşti singur,

Sau c-ai apus un soare în adânc

Încearcă să găseşti în tine acea voce

Şi învaţă s-o asculţi când ochii-ţi plâng.

 

 

Iar de tristeţea nu va deveni un zâmbet

Senin să strălucească pe faţa ta,

Atunci înseamnă că nu ai realizat

C-aceste versuri au fost scrise de inima ta.

[alextrusca]

Acolo unde nu vrei să priveşti

 

Soare de gheaţă, război albastru

Ca un cer senin, un panseu sublim,

Gândul se roteşte ca un învârtitor de-aluat,

Sucind minţile, înghiţind raţiunea.

 

Ia loc, nu te obosi, e prea greu pentru tine,

Cunosc fiecare mişcare a ta ca semnele

Din palma mea; raze de speranţă din

povestea altui timp se pierd în absint

Ca o epavă de mii de ani scufundată...

 

Zâmbind senin, respirând acelaşi aer

Respirat de-atâtea suflete şi inimi,

Am ajuns să recunosc ceea ce sunt,

Ceea ce eşti, o comedia a iraţionalului,

Visează unicitatea, caută în istorie

Tot ce nu ai putut să devii...

 

Sufletul meu a obosit a mai căuta,

E deja sătul de minciuni simpliste,

Al tău ce doreşte, spre ce aspiră?

Caută-mă acolo unde nu vrei să priveşti,

Te voi găsi acolo unde mi-e frică să ajung.

 

 

 

Modalitatea perfectă de a suferi

 

Dacă s-ar inventa o alta manieră de a suferi,

Dacă întreaga lume aşa cum o cunoaştem

Şi-ar schimba complet rânduiala nefirească,

Dacă haosul s-ar echilibra şi dacă lumina

S-ar transforma în întuneric,

Aş şti că rostul meu s-a sfârşit aici,

Inima-mi s-ar transforma în piatră

Şi timpul ar îngheţa în sloiuri...

 

Dar ştiu că pentru mine speranţa a murit,

Dar ştiu că pentru mine iubirea nu a însemnat nimic,

 

Experienţa am câştigat-o îndepărtându-mă

De mine însumi, visând naiv cu ochii deschişi

La iluzii care s-au risipit în momentul în care am îndrăznit

Să mă gândesc la ele...

 

Am găsit o modalitate perfectă de a suferi;

Cu tăcerea ca prieten, cu foaia ca inamic...

Companie selectă...iubire ideală.

 

 

Iluzie fantomatică

 

Soarele răsare, rece ca un astru mort,

Privesc viitorul, restul de viaţă

Pe care o voi mai fi avut de trăit,

În întuneric încerc să mă pierd,

Ca o iluzie fantomatică încerc să mor,

Dar tu apari în viaţa mea...

 

Privesc cum mă sting încet,

Fără să trăiesc cu adevărat,

Nu ştiu cum să te cunosc,

Mi-e teamă să nu aflu mult prea mult;

În urma mea am lăsat doar umbră,

În faţa mea totul e neclar,

Visez la ceva perfect,

Dar nu se va împlini niciodată...

 

Mă doare să trăiesc în trecut,

Nu vreau să mă ataşez de prezent,

Arunc amintirile în cascada timpului,

Îmi golesc inima şi pierd noţiunea

Celui mai simplu lucru...

 

Nimic din ce trăiesc nu e adevărat,

Prin viaţă am trecut fără să învăţ

A preţui ce-i mai important...

M-ai învins, nu am ce face,

Drumul meu are un singur sens,

Nici eu nu-l ştiu şi nici nu trebuie,

Am ascuns tot ce era de-ascuns,

Ai aflat tot ce era de aflat,

Nu mai am nimic de dăruit,

Adio, nu te-am iubit...

 

 

sper sa va placa

[dark_angel]

am mai scris una

 

I wish you could be here with me,

Near in this rocky land of life;

You could help me pass it threw

Find a gentle flower of love

In this dying place of my soul;

You could save the angel in me

And give the wings i lost,

Broken in a cloud of pain

That rains on me every day

And only you could make it stop,

Bringing back the light in my dark skies

And maybe take me from this misery of lies;

Hear my heart's yale for your loving eyes.

My mind is a deserted place;

All that's left in is your face

So help me build a beautiful fantasy,

A sweet dream of liberty,

That only you can make a reality...

All i need is your sincere love

To turn me into a free dove...

[raluca]

Acolo unde nu vrei să priveşti

 

Soare de gheaţă, război albastru

Ca un cer senin, un panseu sublim,

Gândul se roteşte ca un învârtitor de-aluat,

Sucind minţile, înghiţind raţiunea.

 

Ia loc, nu te obosi, e prea greu pentru tine,

Cunosc fiecare mişcare a ta ca semnele

Din palma mea; raze de speranţă din

povestea altui timp se pierd în absint

Ca o epavă de mii de ani scufundată...

 

Zâmbind senin, respirând acelaşi aer

Respirat de-atâtea suflete şi inimi,

Am ajuns să recunosc ceea ce sunt,

Ceea ce eşti, o comedia a iraţionalului,

Visează unicitatea, caută în istorie

Tot ce nu ai putut să devii...

 

Sufletul meu a obosit a mai căuta,

E deja sătul de minciuni simpliste,

Al tău ce doreşte, spre ce aspiră?

Caută-mă acolo unde nu vrei să priveşti,

Te voi găsi acolo unde mi-e frică să ajung.

 

 

 

Modalitatea perfectă de a suferi

 

Dacă s-ar inventa o alta manieră de a suferi,

Dacă întreaga lume aşa cum o cunoaştem

Şi-ar schimba complet rânduiala nefirească,

Dacă haosul s-ar echilibra şi dacă lumina

S-ar transforma în întuneric,

Aş şti că rostul meu s-a sfârşit aici,

Inima-mi s-ar transforma în piatră

Şi timpul ar îngheţa în sloiuri...

 

Dar ştiu că pentru mine speranţa a murit,

Dar ştiu că pentru mine iubirea nu a însemnat nimic,

 

Experienţa am câştigat-o îndepărtându-mă

De mine însumi, visând naiv cu ochii deschişi

La iluzii care s-au risipit în momentul în care am îndrăznit

Să mă gândesc la ele...

 

Am găsit o modalitate perfectă de a suferi;

Cu tăcerea ca prieten, cu foaia ca inamic...

Companie selectă...iubire ideală.

 

 

Iluzie fantomatică

 

Soarele răsare, rece ca un astru mort,

Privesc viitorul, restul de viaţă

Pe care o voi mai fi avut de trăit,

În întuneric încerc să mă pierd,

Ca o iluzie fantomatică încerc să mor,

Dar tu apari în viaţa mea...

 

Privesc cum mă sting încet,

Fără să trăiesc cu adevărat,

Nu ştiu cum să te cunosc,

Mi-e teamă să nu aflu mult prea mult;

În urma mea am lăsat doar umbră,

În faţa mea totul e neclar,

Visez la ceva perfect,

Dar nu se va împlini niciodată...

 

Mă doare să trăiesc în trecut,

Nu vreau să mă ataşez de prezent,

Arunc amintirile în cascada timpului,

Îmi golesc inima şi pierd noţiunea

Celui mai simplu lucru...

 

Nimic din ce trăiesc nu e adevărat,

Prin viaţă am trecut fără să învăţ

A preţui ce-i mai important...

M-ai învins, nu am ce face,

Drumul meu are un singur sens,

Nici eu nu-l ştiu şi nici nu trebuie,

Am ascuns tot ce era de-ascuns,

Ai aflat tot ce era de aflat,

Nu mai am nimic de dăruit,

Adio, nu te-am iubit...

 

 

sper sa va placa

<{POST_SNAPBACK}>

 

OMG!!!!!!!!!!! nu pot sa cred ca exista pe lumea asta un baiat care poate scrie asemenea poezii sunt super, mai ales prima poezie care e esti super tare! keep them coming

 

am mai scris una

 

I wish you could be here with me,

Near in this rocky land of life;

You could help me pass it threw

Find a gentle flower of love

In this dying place of my soul;

You could save the angel in me

And give the wings i lost,

Broken in a cloud of pain

That rains on me every day

And only you could make it stop,

Bringing back the light in my dark skies

And maybe take me from this misery of lies;

Hear my heart's yale for your loving eyes.

My mind is a deserted place;

All that's left in is your face

So help me build a beautiful fantasy,

A sweet dream of liberty,

That only you can make a reality...

All i need is your sincere love

To turn me into a free dove...

<{POST_SNAPBACK}>

 

Edited March 27, 2006 at 01:13 PM by raluca

[alextrusca]

dark_angel, sunt super!!!!

 

merci raluca.

[dark_angel]

mercik raluca

mercik alex si poeziile tale sunt frumoase.Ultima poezie se vede ca e scrisa de un baiat...se termina un pic cam brutal...dar si asta are farmecul ei...cred ca e preferata mea pana acu

[alextrusca]

Cel învins

 

Întotdeauna ca un mister,

Ca un joc de cuvinte, o spânzurătoare a ideilor,

Pendulând între mii de clipe lumină,

Ai călătorit în străfundul a mii de suflete,

Le-ai făcut să sufere,

Le-ai făcut să se umilească...

 

Unde ţi-e restul de umanitate?

Deminitatea de fiinţă umană,

Sentimentul cu care te lauzi că îl simţi

Atunci când eşti cu ea?

 

Unde e restul de onoare, sinceritatea cu care întotdeauna

Te-ai afişat atunci când nu mai era nevoie de ea?

Ţi-am rănit orgoliul mai mare decât cerul,

Ţi-am făcut jocul

Doar ca să pleci,

Am dat dovadă de mai multă umanitate

Decât ai putea da tu într-o mie de ani...

 

Niciodată nu ai realizat măsura şi efectul spuselor tale,

Ai aruncat vorbe în vânt inconştient ca un animal turbat,

Nu ţi-a păsat decât de tine,

Ai plecat ca un laş ştiind că până la urmă

Tot tu ai fost cel învins...

 

 

O singură şoaptă

 

Lasă o singură şoaptă pe pielea mea,

O singură atingere care să-mi aducă aminte...

Fereastra deschisă mă cheamă spre tine,

Însă tu nu mai eşti nicăieri...

 

Mă transform în fărâme de trecut,

Lacrima cade, în urma ei nu rămâne nimic,

Acolo unde vântul bate şi râul curge infinit

Mă poartă iluziile,

 

Nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat,

Nu vreau să-mi mai amintesc,

Totul doare ca şi cum ar fi fost ieri,

 

Încă îţi mai simt prezenţa, e aici,

Mă împiedică să las în urmă,

Fă-mă să cred că mai există o şansă,

Una singură, să-ţi pot dovedi...

 

Tăcerea e apăsătoare, ca o entitate cosmică,

Ca un titan care m-a condamnat

Să rămân singur, fără a-ţi spune

Ce a trebuit de la bun început...

 

 

Poema morţilor

 

Beţivi şi împuţiţi, distruşi de griji şi consumaţi de răzbunare,

Iubind cu trupul şi gândind cu picioarele,

Mâncând pâine uscată şi bând apă murdară,

 

Lumea e un iad şi un rai în acelaşi timp,

O poveste inserată în altă poveste,

Un bloc cu etaje atingând norii, un zâmbet ştirb,

Cristal aburit, ceară albă împrăştiată pe jos...

 

Singurul nostru mare defect e că ne-am născut,

Singura noastră calitate e că greşim şi niciodată nu recunoaştem,

E hilar, e sardonic, e penibil...

 

De unde până unde s-au trasat aceste limite?

Cine a făcut regulile?

De ce le respectăm orbeşte?

De unde până unde există oameni care ştiu totul

Şi au curajul să se pronunţe ca nişte adevăraţi Mesia?

 

 

am mai scris cateva

[raluca]

primele sunt triste, dar superbe...te-a ranit cineva asa profund? sorry daca sunt indiscreta

 

ultima..nush ce sa zic...no comment ca si eu cateodata am sentimente de alea da nu prea le exprim

[raluchi]

wow , mai copii , dar voi chiar sunteti talentati

bravos

M-ati impresionat , ca de fiecare data

 

Stiti ce am observat , ca eu fug de momentul in care m-as putea pune fatza in fatza cu sentimentele mele. Fug de ceea ce ar putea fi dureros. Voi prin poezii va eliberati , iar eu fug de constientizarea tristetii.Poate e mai bine asa , ca lumea ma vede mereu vesela ...

Adevarul e ca demult nu am mai stat cu mine de vorba sa vad de ce are nevoie sufletul meu. Ma las purtata de valtoarea vietii , fara sa imi iau ragaz sa privesc catre mine , acum am multe vise si nu numai pt care lupt si cred ca numai dupa ce voi fi reusit o sa ma regasesc.

Simteam nevoia sa spun cuiva lucrul asta , probabil pt a deveni mai credibila cand imi mint sufletul , care e pus in asteptare de asa mult timp. Sper sa ma ierte ...

 

Am fugit sa fac un dus

Edited March 27, 2006 at 09:39 PM by raluchi

[raluca]

wow , mai copii , dar voi chiar sunteti talentati

  bravos

M-ati impresionat , ca de fiecare data

 

Stiti ce am observat , ca eu fug de momentul in care m-as putea pune fatza in fatza cu sentimentele mele. Fug de ceea ce ar putea fi dureros. Voi prin poezii va eliberati , iar eu fug de constientizarea tristetii.Poate e mai bine asa , ca lumea ma vede mereu vesela ...

Adevarul e ca demult nu am mai stat cu mine de vorba sa vad de ce are nevoie sufletul meu. Ma las purtata de valtoarea vietii , fara sa imi iau ragaz sa privesc catre mine , acum am multe vise si nu numai pt care lupt si cred ca numai dupa ce voi fi reusit o sa ma regasesc.

Simteam nevoia sa spun cuiva lucrul asta , probabil pt a deveni mai credibila cand imi mint sufletul , care e pus in asteptare de asa mult timp. Sper sa ma ierte ...

 

Am fugit sa fac un dus

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

vai Ralu esti o dulce! tu stii ca eu te admir mult pt ceea ce esti insa let me gine u an advice this time...ca pana acu era viceversa mai asculta si tu de sufletzelul tau...nu trebuie sa fii tot timpul vesela doar pt cei din jur...pt ca si tu esti om si ai sentimente si nu trebuie sa-ti fie frica sa le exprimi acu stiu ca tu vrei mereu sa ne ridici moralul, dar daca asta e pretul atunci mai bine nu..prefer sa fii asa cum simti si daca e tristete...sau melancolie...prinde bine si aia ca daca viatza ar fi doar o flaore si un zambet ar deveni monotona...so next time think at u and then at the others

[alextrusca]

in general, sunt acelasi pt toata lumea, niciodata nu incerc sa par ceea ce nu sunt, pt ca stiu ca nu imi iese.

si eu sunt la fel, intotdeauna cu gura pana la urechi de zambet, dar nu e de ajuns niciodata, uneori mai lasam si aceasta "garda" jos...si ce e naspa e ca atunci cand esti tu pregatit sa o lasi jos, nu e nimeni acolo care sa te inteleaga...

de-aia uneori mi se si spune ca nu am avut parte de f.... de dimineatza, pt ca sunt o persoana ft schimbatoare.

doar ca nu prea imi pasa si ma simt bine asa (probabil ca nu-i normal, dar, in fond, ce inseamna normalitatea?)

[alextrusca]

nu m-a ranit nimeni, dar am trecut si eu printr-o perioada mai naspa acum ceva timp...dar acum a trecut

[dark_angel]

Shadows of the past

 

The shadows fall over me

And my heart beets fast

So i can't stop listening to it

It cries the love that couldn't last

 

Memories rush into my mind

And tears drown my eyes

For there's no hope to find

And my life seems made of lies

 

I wanna pretend i'm fine

And move on the road of life,

But in the ghosts of past,

There's none to bring belief.

 

The sun hided from my face

In clouds that threaten all around

And my soul wishes to fly from this place

But these chains keep me on the ground

 

~~~~~~~~~~

 

Birds color the sky

Their song shines in the dark

I'd like to fly with them

And i go up the mountains

Let the wind blow my way

I imagine there's no earth beneath

Only sky above

And my thoughts cover all sounds

In dreams my mind drowns

I swim through my fears

And find my way to shore...

 

~~~~~~~~~~~

 

Through smoke...

 

He sits in there drown in his thoughts

Looking lost around the foggy room

Seeing all the old friends he crossed

In this place where is no bloom

 

Standing in his quiet corner

He's looking through the smoke

All the girls seem to be here

But without her they seem fake

 

He tries to remember good times

But his mind is filled with cries

Even though she used to lie

His love for her will never die

 

And he waits for her in vain

Even though she'll never come

He tries hard to fight the pain

And to stop the will to go home

 

He feels lonely though he's not

All the girls ask for his dance

And even if he wants,he can not

Lose himself in the sweet trance

 

Through the smoke he moves

Near a girl he can not see

Trying hard to feel the groove

But without her it can't be...

 

se pare ca am ceva inspiratie zilele astea primele doua sunt scrise mai demult,though

[songbird]

M-am uitat putin peste poeziile voastre... si m-a socat atata sensibilitate si deschidere catre frumos. Daca ar fi dupa mine, as spune ca toti oamenii ar trebui sa scrie, macar cateodata, nu sa-si sanctifice tacerea.

 

Scriu si eu, mai mult ca un hobby - deci nu va asteptati la prea mult.

 

http://www.agonia.ro/index.php/author/0005793/index.html

 

Astept pareri spre imbunatatire!

[raluca]

Vicii

 

Nebuni! Nemuritori de-aţi fi cu toţii

Viaţa ar fi mai mult decât un chin

Printre iluzii ce mintea vă îmbată,

Printre fantasme, frunze şi vaporii de vin!

 

Hoinari, ce fără scop cutreieraţi pământul

Daţi-vă mâna, creeaţi un univers,

Goliţi şi curăţaţi această lume

Şi încercaţi vieţii voastre să daţi un sens!

 

Mahmuri, ce dimineaţa şocaţi voi vă priviţi

Şi apa ce v-o daţi pe faţă e alcoolul,

Nu staţi degeaba şi vă plângeţi,

'Cercaţi să umpleţi din inimă acele goluri!

 

Iar voi, cei iubitori de alte lumi,

Ce sufletul vi-l vindeţi pe o iarbă,

Credeţi c-aşa scăpaţi de voi,

Refugiindu-vă în moartea albă?!

 

Iar tu, societate ce te crezi perfectă,

Îţi dai seama că vieţile distrugi?

Acei nenorociţi ce-s părăsiţi de soartă,

Acei nefericiţi de care fugi,

 

Acei a căror vise tu distrugi

Cu nesfârşita ta mândrie,

Vor deveni din ce in ce mai mulţi

Prizonieri în veşnic-agonie!

 

Spune-mi de câte ori tu te-ai gândit

Că tot ce ei doresc este iubire?

Tu îi alungi mereu cu silă,

Nu le acorzi nici o privire!

 

Iar dacă om tu vrei să te numeşti,

Nu sta şi vezi cum viaţa le distruge,

Ci-ncepe acum să schimbi ceva

În-această societate de care toată lumea fuge!

 

am inceput poezia ieri si am terminat-o azi...sper sa va placa...

 

Btw, Ale imi place poezia Destin

Edited March 29, 2006 at 07:13 PM by raluca

[DjCeline]

deci(ca sa incep asa cum e frumos ) ralu, eu ti-am spus si aseara...este ceva absolut nou, ceva ce nu ai facut pana acum si ti-a iesit de minune... bravo. e superba poezia...mi-ar place sa-mi dea la bac sa comentez o poezie de-a ta...

[raluca]

deci(ca sa incep asa cum e frumos ) ralu, eu ti-am spus si aseara...este ceva absolut nou, ceva ce nu ai facut pana acum si ti-a iesit de minune...   bravo. e superba poezia...mi-ar place sa-mi dea la bac sa comentez o poezie de-a ta...

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

nu cred ca ar fi atat de simplu de multe ori gasesc si eu pe parcurs intelesul poeziilor mele if u understand what i say...adik..nush..nu vi s-a intamplat niciodata sa va scrie mana? stiu ca suna ciudat...

[dark_angel]

nu cred ca ar fi atat de simplu   de multe ori gasesc si eu pe parcurs intelesul poeziilor mele if u understand what i say...adik..nush..nu vi s-a intamplat niciodata sa va scrie mana? stiu ca suna ciudat...

<{POST_SNAPBACK}>

 

stiu exact ce vrei sa zici...mi se intampla si mie...ma gandesc la ceva si-mi vin primele versuri in cap referitor la ce ma gandeam...apoi you never know ce iese...decat la sfarsit

 

 

Trapped in an illusion...

 

The clouds covered my skies

With a wall of lead cries

They keep me in

Stuck with unsure drops

Of your deluding words

Showing faked feelings

Hitting me with cruelty

Cutting deep inside

Burning my thoughts

Turning me to dust

And leave me to the wind

With no caress to swing

My hearts deep pain

For your love i wait in vain

Say we're friends,but can't you see

How you're words are hurting me

All i can do is pray to the sky

For a hope to fly

On the wings of a dream

To calm my hearts scream

To save her from sadness

That would get me to madness

Crying tears of blood

For something i never had

Trowing myself in life

With no will or belief

I'd like to find oblivion

Away from this illusion

I wanna forget myself

And find a new shelf

Protecting me from all

The passing phantasms

Of this love

That makes me fall from above

With no one to catch

And save a lonely soul

Lost between friend and foe

Ration wants to let it go

But the heart won't know

She's out of will

Against a fire burning still

Melting it into me

Flowing through my veins

Tightening the chains

That just a day ago

Promised to let go

But it was an illusion

Turned to a sweet delusion...

Edited March 30, 2006 at 02:06 PM by dark_angel

[raluca]

nu cred ca ar fi atat de simplu   de multe ori gasesc si eu pe parcurs intelesul poeziilor mele if u understand what i say...adik..nush..nu vi s-a intamplat niciodata sa va scrie mana? stiu ca suna ciudat...

<{POST_SNAPBACK}>

 

stiu exact ce vrei sa zici...mi se intampla si mie...ma gandesc la ceva si-mi vin primele versuri in cap referitor la ce ma gandeam...apoi you never know ce iese...decat la sfarsit

 

 

Trapped in an illusion...

 

The clouds covered my skies

With a wall of lead cries

They keep me in

Stuck with unsure drops

Of your deluding words

Showing faked feelings

Hitting me with cruelty

Cutting deep inside

Burning my thoughts

Turning me to dust

And leave me to the wind

With no caress to swing

My hearts deep pain

For your love i wait in vain

Say we're friends,but can't you see

How you're words are hurting me

All i can do is pray to the sky

For a hope to fly

On the wings of a dream

To calm my hearts scream

To save her from sadness

That would get me to madness

Crying tears of blood

For something i never had

Trowing myself in life

With no will or belief

I'd like to find oblivion

Away from this illusion

I wanna forget myself

And find a new shelf

Protecting me from all

The passing phantasms

Of this love

That makes me fall from above

With no one to catch

And save a lonely soul

Lost between friend and foe

Ration wants to let it go

But the heart won't know

She's out of will

Against a fire burning still

Melting it into me

Flowing through my veins

Tightening the chains

That just a day ago

Promised to let go

But it was an illusion

Turned to a sweet delusion...

<{POST_SNAPBACK}>

 

wow! ce misto e!

[dark_angel]

mercik mult ralu

 

 

Love with thorns

 

You told me words

Hidden like rose thorns

By the leaf shower

Under a beautiful flower

Red like the blood floating

Through my veins,taking

my feelings in every part

Drowning my heart

And it's pushed away

Like the lies you say

Making me feel sad

Wishing i never had

To receive this rose

Of a well faked love

And get hurt by thorns

So i'd see how pain grows

As the blood finds it's way

Down my finger it sways

As it was a tear of wine

Coming from out of my vein

Crying my naive thoughts

For a pure love this is not

 

i'm in a very creative mood si am facut si o acuarela...si mai tre sa fac una...am inceput sa primesc comenzi...pacat ca nu si bani

[raluca]

tocmai am terminat de scris poezia aceasta:

 

Agonie

 

Nu vreau să mă gândesc la sentimente,

Căci mă rănesc prin vocea ta...

M-am pustiit de tot...

Te doare? Nu cred...e vina mea...

Mi-am înecat până şi visele,

Speranţe, emoţii...n-a mai rămas nimic...

Sunt doar eu...fantasmă trecătoare

Într-un univers atât de cinic....

 

Până şi notele de pian îmi par amare,

Timpul se scurge-atât de-ncet...

Tu mă răneşti cu fiecare răsuflare,

Cu fiecare privire, cu fiecare sunet...

 

Stau şi privesc în gol spre nesfârşit

În timp ce lacrimi de gheaţă-mi pătează sufletul,

Tu în adâncul meu ai împietrit,

Îmi umpli trupul, gândul....

[dark_angel]

superba poezia ralu

 

descrie cam ce simt si eu...

[raluca]

merci Sabina

 

cateva poezii mai vechi:

 

File de carte

 

Parcă îmi vine greu să îmi găsesc cuvintele...

Cum aş putea să fiu altcineva

Dacă mi-e atât de greu să fiu...eu?

Oare dacă mi-aş deschide lumii universul

Aş mai putea păstra tot ce-i al meu?

 

Mă simt precum o carte nedeschisă...

Nici timpul nu-mi mai răsfoieşte

Paginile ce-au-gălbenit de-atâta aşteptat...

Mă-ntreb mereu cu ce rost să fi fost scrisă

Dacă nici măcar un cititor nu ţi-a fost dat?

 

Trecut

 

Mă simt pierdută pe-acest drum ce l-am ales...

Timpul nu mai îmi măsoară viaţa,

Iar totu-mi pare ceva de-nţeles

Printre oglinzile-mi pustii se-aşterne ceaţa.

 

O picătură-a fost de-ajuns să realizez

Că sufletul e-un trandafir cu spin:

Plăpând mereu când dragostea-o visez

Şi fără de speranţe transformându-se în chin

Edited April 3, 2006 at 12:43 PM by raluca

[DjCeline]

alone standing in my room

my head is crowded with my fears

i'm trying to cry a river

for i don't want to wake up anymore

 

stories and ghosts of the past

roll in front of my tired eyes

like an old movie that unfolds

it's dark and scart secrets

 

why do you stupid memories

invade my still painful present?

and why you selfish words

cut my sould into millions of pieces

 

but my eyes are nothing but dry

my lips are nothing but sealed

i cannot cry my pain

i cannot shout my thought

 

and again alone i stay

in the middle of nowhere

i wait for oblivion to come...

death is my only way out