Jump to content

Recommended Posts

Posted

so...am inceput azi noapte... :D nu stiu ce va iesi...am doar ideea...si as vrea sa o astern pe hartie :P cred ca e interesant...nu va zic inca nimic...va las sa cititi...acum voi scrie doar prologul pt ca momentan atat am scris...de ce acest nume? veti vedea si asta pe parcurs :P daca credeti ca ceva trebuie modificat spuneti-mi! si vreau sa stiu si ce parere aveti :D acu din prolog nu stiu cat va veti da voi seama, dar...

 

Andreea...poate e o idee buna de manga :blushing: nici eu nu stiu ce va iesi...dar in mintea mea se deruleaza imagini asemeni unui film...

 

so here it goes :D

 

FLORI DE CIRES

 

PROLOG

 

Asculta soaptele vantului ce-ti inunda timpanele...e atat de frumos cerul pictat in nuante de albastru pastel...iti limpezeste ochii si iti scufunda sufletul in visare...

 

-Dormi?

 

Vocea mi-a cuprins inima cu intensitatea ei.

 

-Nu...visam doar...cu ochii deschisi, i-am raspuns in timp ce privirea mi se pierdea printre aripile norilor.

 

-Lasa-ma sa te cuprind macar pentru ultima oara...sa-ti mai soptesc inca o data "Te iubesc!", sa...

 

-De ce iti e atat de greu sa intelegi? l-am intrerupt cu o voce tremuranda. Dragostea ce candva ne-a legat s-a risipit asemeni unui nor! Mandria ta a construit un zid intre sufletele noastre si le-a lasat sa se ofileasca, sa planga cu atata amar! Ce rost mai are? Nu vezi ca orice spui o faci doar pentru ca tu sa te simti bine? Nu-ti dai seama ca fiecare bataie a inimii tale e doar pentru ca tu sa poti trai? TU! Unde sunt EU? Unde suntem NOI?

 

M-am intors cu ochii plini de roua de tristete. Vroiam sa-mi vada suferinta, sa constientizeze cat de mult ma apasa aceasta durere ce cu fiecare minut imi ingreuneaza respiratia.

 

-Nu-nteleg! Eu..

 

-Nu! Sa nu-ndraznesti sa rostesti acele cuvinte! Sunt sacre si nu merita sa se prelinga pe buzele tale neinsufletite! Pleaca! Nu vreau sa ma mai privesti cu ochii tai reci!

 

A suspinat...un suspin ce a patruns pana si in sufletul lui Dumnezeu.

 

-Daca asta iti doresti...voi pleca. Insa cand ma voi intoarce, voi aduce cu mine flori de cires! Sa nu uiti asta!

 

 

cam atat :D hope u'll like it ;)

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted
:clap: :confused: raulucuta draga mea e foarte dragut dar e cam scurt finalul e cam abigu dar imi dau seama ce vrei mesajul e super fa continuarea numai :( :msn-tongue: :shy: sper ca nu te supi pe mine ma atins la sufletel dar vreau contiuare :bounce8: :fox: :heartbounce: :jawdrop:
http://img375.imageshack.us/img375/9139/kurai3fk.jpg
Posted
OMG! E super ideea! Abia astept sa vad intregul. Keep up the good work!!!!!!!
Posted

te-ai gandit cumva la mine cand ai scris ce ai scris? :cry: este exact ce simt acumm :down:

:clap: :clap: :clap: :clap:

http://i16.photobucket.com/albums/b21/DjCeline/thereasonigoonsiggycopy.jpg

 

http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/blackroses08.jpg http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/banner_streetteam1.jpg

Posted

:cry: e dureros de frumos...

 

as vrea sa pot avea taria personajului tau...

 

continua o sa iasa super :) esti foarte talentata!

Posted

mercic fetele :blushing: lucrez la capitolul I... :blushing:

 

OFF TOPIC: scuze Manu...dar nu ma pot abtine! Doamne! am vazut Patimile lui Hristos...si refuz sa cred ca exista atata rautate in lume! :cry: :cry: :cry: :cry: :cry:

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

exista lulu...si pe mine m-a socat filmul ala. am plans chiar...

 

eu astept continuare la povestea ta...e ca si cum as astepta o continuare a vietii mele. e chiar ciudat :P

http://i16.photobucket.com/albums/b21/DjCeline/thereasonigoonsiggycopy.jpg

 

http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/blackroses08.jpg http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/banner_streetteam1.jpg

Posted

momentan ma gandesc ce nume sa-i dau fetei :pinch: chiar nu am idei...uf...si am ajuns la faza in care am nevoie de nume :wacko:

 

numa sa ajung acasa si postez ce am scris pana acu din cap 1 :D :P

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

CAPITOLUL I - INTALNIREA

 

~In urma cu 2 ani~

 

Pasii-mi pastreaza aroma primaverii...Pierduta in acest parc as vrea sa-mi gasesc alinarea sufletului, sa-i daruiesc un loc in aceasta lume superficiala. Inchid ochii...imagini se deruleaza asemeni unui film ros de timp - amintiri ce striga de durere...lacrimi, suspine - toate se sterg, se scufunda in neantul mintii mele.

 

Cine sunt? De ce nu-mi raspunzi, Doamne? De ce nu m-am nascut un strop de ploaie sa scald fata trista a unui suflet ratacit?...ratacit ca al meu...Poate ca a venit momentul sa ma pun fata in fata cu destinul...si daca intrebari o sa imi pun, raspunsuri voi gasi? Inima imi canta soapte surde in miez de noapte, iar mintea imi dicteaza cuvinte ce sunt atat de crude...Si poate ca am gasit un raspuns la intrebarea mea...Dar cum as fi putut sti ca totul se va transforma intr-o inchisoare pentru mine? Nu pot sti nici ce se va intampla in urmatoarea secunda...Poate ca e un mod in care inima mea se apara...Poate e un scut creat de sufletul meu...la fel ca un trandafir...si de fiecare data cand incerc sa ies din acest scut ma intep si sangerez...si raman inchisa pana cand lacrimile imi seaca si incerc din nou...dar niciodata nu reusesc sa ma eliberez...

 

Unde esti iubire? Ai uitat ca exist? Ai uitat de spiritul meu hoinar? De ce ti-e frica sa ma cuprinzi in aripile tale de inger? Nu ma auzi in miez de noapte cum te strig in o mie de limbi ca sa intelegi? Nu vezi drumul pictat in o mie de culori ca sa te indrume spre inima mea? Nu simti mirosul cald al miilor de flori ce-si daruiesc petalele pentru ca tu sa poti veni spre mine? Dar nu vii...ce mai trebuie sa te conving ca am nevoie de tine pentru a putea simti ca traiesc? Speranta? Credinta? Le am pastrate in adancul meu si flacara lor inca mai arde in ciuda tristetii ce ma copleseste cand luna isi arata chipul fermecator pe oceanul de stele. Si totusi...ce mai lipseste? Oare...

 

- Ai de gand sa stai singura si sa admiri frumusetea ciresilor?

 

- Eliza! Nu te-am vazut venind.

 

- Normal ca nu m-ai vazut la cat de pierduta erai in gandurile tale. Si spune-mi, la ce te gandeai?

 

- Nimic! Fleacuri!

 

- Cand va veni ziua in care te vei gandi la fleacuri, lumea aceasta se va prabusi in abisul necunoasterii! Haide, spune-mi!

 

Am privit-o cu ochii-mi melancolici incercand sa-i transpun prin priviri gandurile care de atata vreme ma macinau.

 

- Iar ti-s ochii verzi!

 

- Poftim?

 

- Nu ai observat? De fiecare data cand esti in starea aceasta ochii tai sunt verzi si-atat de plini de melancolie si ganduri nepatrunse. Te-ai gandit iar la el, nu?

 

- Nu...nu m-am...

 

- Ba da! De fapt, stii ce cred? Ca singurul motiv pentru care te afli aici este ca speri sa-l zaresti, sa-i furi macar o privire, o scanteie din sclipirea ochilor lui. Prin tot ce faci, prin tot ce spui exprimi iubirea pe care o ai fata de el! Uita-l! Nu te iubeste! Trebuie sa-ti repet acest lucru in fiecare zi ca sa-ntelegi?

 

- Eliza...stiu acest lucru. Crede-ma, sunt bine! Am venit aici doar ca sa-mi limpezesc un pic gandurile.

 

- Bine, dar...

 

- Hai sa mergem! M-am ridicat si i-am zambit privind-o direct in ochi. Azi vreau sa simt din nou ca traiesc! Hai sa fugim pana la capatul parcului! Iar dupa aceea sa culegem flori de cires! Haide, Eliza! Ramai in urma!

 

to be continued... :P aceasta e prima parte din primul capitol...o sa postez dupa ce mai scriu :bye1:

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

Ai un mod placut de a scrie care ma face sa citesc foarte usor...de obicei n-am rabdare sa citesc atat de mult pe calc. Propozitiile au un ritm,curg una dupa alta... plus ca sunt curioasa sa vad continuarea...

poate gasesti raspunsul macar la una din intrebarile care i-au trecut prin cap personajului tau :msn-wink:

Posted
Asa cum am promis am citit-o. Suna super. Merge bine treaba. Can't wait to see more. Ma simt de parca as urmari un serial. Unul bun, of course.
Posted

(continuare CAP I)

 

 

***

 

Printre florile de cires, ce lenes stateau in caldura ametitoare a soarelui, s-au deschis doi ochi in care stralucirea razelor aurii se pierdea in fashii de sclipire translucida, patrunzand in pupila sticloasa a ochilor.

 

Deodata cerul s-a acoperit de niste nori plumburii. Un vant usor a inceput sa-si plimbe mainile printre ciresi, furandu-le aroma si imprastiind-o prin aerul imbacsit de caldura apasatoare.

 

- Ce oameni simpli! Oare exista undeva cineva careia sa nu-i pese atat de mult de superficialitatea si materialismul vietii? Cred ca cer imposibilul! Copiii mei, fluturilor! Adunati-va in jurul meu!

 

Un milion de culori fragede s-au strans intr-un zbor hipnotic inconjurand ciresii nestiutori.

 

- Zburati, flori plapande ale primaverii! Zburati si gasiti pe cineva vrednic de iubirea mea ce-atinge sufletul marii si adancul cerului, ce sufla viata in aripile amortite de durere!

 

Un val de fluturi s-a imprastiat acoperind cerul ce acum a devenit o contopire de galben, rosu si oranj - ca o panza pe care pictorul si-a varsat melancolia in culori calde de primavara tarzie.

 

***

 

- Ania, ai patit ceva? Iar ai cazut pe ganduri.

 

- Priveste spre cer! Nu e superb? Parca soarele si-a scurs privirea trista...pana si soarele e trist - e trist cand vede unde a ajuns omenirea!

 

- Ania, nu crezi ca iei totul prea in serios?

 

M-a privit cu niste ochi obositi parca de cuvintele mele, de tot ce vroiam sa spun, de lumea spirituala in care am ajuns sa traiesc, dezamagita fiind, la fel ca soarele, de aceasta lume.

 

- Iau totul prea in serios? Vrei sa spui ca te multumesti sa traiesti asa? Cum poti sa accepti o lume ca aceasta, in care tot ceea ce conteaza sunt banii, violenta, puterea, sexualitatea? In fiecare secunda ce trece acum, pe care noi o traim imbatate cu parfum de cires, cineva nevinovat moare din cauza absurditatii unor oameni! Tot ce-i intereseaza, TOT, este cum sa puna mana cat mai repede pe bani! Unde sunt sentimentele? Unde s-a pierdut iubirea?

 

- Ania, calmeaza-te! De ce nu incerci sa accepti si tu lumea asa cum e? Nu poti sa o schimbi dupa bunul tau plac! Revino la realitate! Nu-ti risipi viata cu intrebari inutile! Mai bine ai incerca sa profiti de ea din plin! Du-te si tu la o discoteca si distreaza-te!

 

- Ce usor ti-e sa vorbesti! M-am intors cu privirea pierduta spre soare, care incet isi pleca ochii adormiti, asteptand sa se ascunda dupa munti sau sa se scufunde in mare. Eu nu pot trai asa...poate - am schitat un zambet usor pe buze in timp ce ma intorceam spre Eliza - poate nu m-am nascut in era potrivita pentru mine...Probabil iti par o ciudata, dar pur si simplu eu nu pot sa accept! Mi-e greu sa cred ca poate exista atata rautate in lume! Cred ca sufletul meu a ramas cuprins in naivitatea unui copil - imbratisat de anii fragezi ai vietii in care visul se imbina cu puritatea inimii, iar lacrimile nu cunosc adevarata durere.

 

In timp ce gandurile imi dictau cuvinte, privirea mi-a fost purtata spre un grup de adolescenti care fara griji isi scriau jurnalul vietii dandu-se pe leaganele vestejite de timp. Rasetele lor, precum si scartaitul surd al leaganelor imi inundau timpanele. Uneori as vrea sa fiu si eu asa nepasatoare ca ei - sa nu ma gandesc la ziua de ieri, sau la clipele ce urmeaza sa se prabuseasca neanuntate peste noi, ci sa traiesc momentele prezentului ca si cum fiecare respiratie ar fi ultima, sa nu ma gandesc la suferinta altora sau sa-mi intristez sufletul cu amaraciunea vietii. Dar nu...nu pot sa fiu asa! cum as putea sa-ntorc privirea neinteresata de faptul ca cel de langa mine sufera? Cum as putea sa rad batjocoritor...nu, nu, NU! Asta nu sunt eu!

 

- Ania, tu auzi ce-ti spun?

 

- Poftim? I-am aruncat o privire pierduta in care se oglindeau ca pe o pagina arsa de timp gandurile mele scrise cu cenusa.

 

- Doamne, Ania! Mai bine am merge acasa pentru ca vad ca pe tine orice te transpune intr-o alta lume!

 

to be continued :innocent:

 

asa ca sa nu va zapacesc...Ania e pers princial, iar Eliza e prietena ei :D

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

:wub:

 

abia astept sa citesc continuarea :in_love:

Posted
it's getting better and better
Posted
u haven't read the best part :D :P ce-i drept inca nici nu am scris-o :lmao: :innocent: dar e in capul meu :P so...a bit of patience :D

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

pana aici e f mishto :in_love:

sunt curioasa cum va evolua

 

felicitari :thumbsup2:

http://i5.photobucket.com/albums/y166/raluchi/ANDfinalshow-1.jpg
Posted
girls am nevoie si de critice nu numai de laude :P :D nu de alta, dar vreau sa aflu parerea vostra fatza de modul in care scriu si alte chestii...ziceti daca ceva nu va place sau considerati ca ceva trebuie schimbat :flowers:

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

(sfarsitul capitolului I)

 

***

 

Noaptea isi scalda cortegiu-i de stele pe patura albastra ce melancolic privea spre orizontul ce o oprea sa devina una cu adancul apei si misterul pamantului. Un vant nostalgic incepu sa bata, fredonand printre frunzele singuratice simfonia zilei ce-a trecut. Printre soaptele nestinse ale vantului doi ochi priveau lacomi spre fereastra larg deschisa, unde se oglindeau stelele si luna.

 

- Oare am calatorit atata timp ca sa te gasesc pe tine? Oare esti tu cea care se poate desprinde de aceasta lume sa cuprinda in aripile ei inima-mi hoinara? Sa-mi poata intelege sufletul pustiit de sentimente ce au refuzat sa-si gaseasca locas in el? Cine esti tu, inger cazut pe acest pamant? Oare simti si tu aceeasi goliciune in suflet precum simt eu?

 

Parul negru cadea in valuri spumegande pe umerii goi ai fetei. Ochii caprui ascundeau sclipiri de smarald, ce misterios teseau ganduri pe cartea sufletului. Pielea-i, pictata de petale suave de trandafir, stralucea in lumina de argint. Parca firul frumusetii s-a imbinat cu armonia si delicatetea, iar haina, ce a luat nastere in urma acestei imbinari, a imbracat inima copilei ce privea pierduta in eternitatea lunii.

 

***

 

O bataie de aripi in timiditatea noptii imi atrase privirea. Simteam cum singuratatea ma privea cu ochii plini de un suras sarcastic, demonic, de parca ar fi vrut sa-mi spuna ca voi fi prizoniera ei pentru eternitate. O adiere calda mi-a mangaiat fata. Am oftat adanc...

 

- De ce trebuie sa fie fiecare noapte la fel? De ce mereu ajung sa fiu trista, sa ma gandesc la singuratatea care a devenit cosmarul pe care-l visez de fiecare data?

 

Mi-am indreptat ochii spre Luna:

 

- Tu ma intelegi cel mai bine, nu-i asa? Tu stii ce-nseamna sa traiesti fiecare secunda a noptii inconjurata de o liniste apasatoare ce doare...Suferi, asteptand ziua in care te vei reintalni cu Soarele si va veti gusta buzele nerabdatoare, pentru ca dupa cateva clipe sa va despartiti din nou...

 

O caldura melancolica plutea deasupra mea. Un falfait de aripi imi atrase atentia. M-am uitat spre salcamul batran din fata ferestrei mele. Era o umbra ce parea inconjurata de fire de argint. Corpu-i fraged era dezvaluit de atingerea lunii, insa misterul ce-o inconjura atarna ca o enigma de crengile obosite ale salcamului.

 

- Cine esti? am strigat cu o voce tremuranda.

 

Umbra a disparut la fel de repede ca o clipire.

 

- Cred ca-mi joaca mintea feste.

 

Am inchis fereastra si mi-am asezat capul pe perna pufoasa scufundandu-ma intr-un somn adanc, fara vise.

 

in sfarsit...e gata primu capitol :msn-tongue:

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

Inceputul nu m-a atras in mod deosebit, ai tendinta sa "personalizezi" experienta personajelor, adica te folosesti de ele ca sa iti proiectezi in literatura propriile sentimente, dar ar trebui sa fie invers, adica sa te folosesti de experienta personala in folosul literaturii... :)

 

supriza insa: pe masura ce textul evolueaza, scriitura devine tot mai buna, tehnica tot mai slefuita, cred ca se va ajunge la un mini-roman reusit si placut ca o floare catifelata de cires in aerul primaverii... so keep up the good work si insista mai mult pe profunzime. Mi-a placut in special fragmentul de mai jos:

 

"- Oare am calatorit atata timp ca sa te gasesc pe tine? Oare esti tu cea care se poate desprinde de aceasta lume sa cuprinda in aripile ei inima-mi hoinara? Sa-mi poata intelege sufletul pustiit de sentimente ce au refuzat sa-si gaseasca locas in el? Cine esti tu, inger cazut pe acest pamant? Oare simti si tu aceeasi goliciune in suflet precum simt eu?"

 

Well done!!! eu nu as putea sa scriu atat de bine epic...

Celine Challenge :: Over 10.000 beautiful pictures of our diva!

 

http://celinedion.evonet.ro/coppermine/

Posted

merci Lex de comentarii :D am sa tin evidenta :thumbsup2: poate ca voi schimba si prologul...

 

cat despre profunzinme, sper sa reusesc :msn-tongue: vreau sa...sau mai bine va las pe voi sa descoperiti pe parcurc ce vreau :P

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted
superb! imi place la nebunie cum scrii...e ceva in felul tau de a scrie care ma farmeca,pur si simplu :in_love:
Posted (edited)

in curand vine prima parte din cap 2 :D va dezvalui numai numele capitolului :D "Vise nepatrunse"

 

EDIT: am o intrebare!!! s-a invit ocazia de a participa la un concurs la care este si sectia roman. se participa doar cu un capitol din roman. si vroiam sa va intreb daca voi credeti ca as putea participa cu primul capitol :ermm:

Edited by raluca

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted
eu spun k merita sa incerci sa participi....imi place super mult stilul tau de a scrie...e cu totul diferit...foarte profund :in_love:

http://i16.photobucket.com/albums/b21/DjCeline/thereasonigoonsiggycopy.jpg

 

http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/blackroses08.jpg http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/banner_streetteam1.jpg

Posted
Incercarea moarte n-are,so participa!!N-ai nimic de pierdut dak participi,dar ai dak nu participi :msn-wink:
Posted
ma gandeam la o alternativa de titlu:"zbor de fluturi" :D

http://i16.photobucket.com/albums/b21/DjCeline/thereasonigoonsiggycopy.jpg

 

http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/blackroses08.jpg http://therasmusforum.com/images/streetteam/promo/banner_streetteam1.jpg

Posted
ma gandeam la o alternativa de titlu:"zbor de fluturi" :D

suna misto :D poate voi schimba numele...dar asta mai tarziu ;)

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted

CAPITOLUL II - VISE NEPATRUNSE

 

Atingerea razei ce-n umbre efemere

Patrunde prin sufletu-mi secat de amor,

Ma umple de vise uitate de vreme,

Imi picteaza gandirea in mii de culori.

 

Ochii mi se-nchid si-ncep lunga calatorie prin necunoscut. Ma pierd printre silabe, cuvinte, fraze cu care incerc sa dau imagine unui sentiment, unui gand...ma vad cazand in neant...pretutindeni aripi negre ma-nconjoara. Si cad...cad, cad mereu mai adanc si pleoapele imi sunt lipite, ochii-mi refuza sa se deschida...ma las imbratisata de mii de iluzii, pe care le astern haotic pe foi insetate de cunoastere, de mister...dar ochi-mi raman inchisi. Sentimentele ce ma cuprind imi nelinistesc inima amortita de cadere...si-atunci vad luna - cantec al sufletului meu - care, privind gentil si bland prin valu-i de argint, ma imbraca in amor...si-atunci suflul din mine se stinge...pentru a ma renaste copil cuprins de vise si sperante...

 

***

 

Liniste ce-mi patrunde pana si-n cele mai mici particule ale corpului...mi-e frig...imi simt trupul inclestat. Doar privirea mai patrunde intunericul atat de dens...parca si moartea a inghetat cu ochii atintiti spre mine...dar nu! Azi nu ma poate atinge! Azi ingerul vietii inca mai inconjoara cu aura sa sufletul meu.

 

Mi-am deschis ochii in aceasa dimineata in timp ce soarele patrundea lenes in camera mea. Simteam cum caldura sa topeste frigul de langa mine. Simteam cum viata renaste in interiorul meu...si-atunci mi-am auzit - dupa mult timp de tacere - inima batand intr-un ritm infernal. Traiam...dar oare cati nu si-au inchis ochii, la fel ca mine, insa nu au mai avut ocazia sa-i deschida pentru a vedea din nou soarele? Sa simta inima batand in trupul lor? Cei pe care privirea rece a mortii i-a atins...Dar multi dintre noi - cei care ajungem sa mai vedem inca o data rasaritul dulce al soarelui - uitam sa multumim pentru aceasta sansa. Suntem, probabil, atat de obisnuiti cu aceasta incat credem ca noua nu ni se poate intampla...este ceva ce pe noi nu ne poate atinge...dar daca privirile reci ne cuprind atunci cand ne asteptam mai putin? Atunci ne amintim sa multumim? Nu...atunci ne reamintim ca trebuie sa cerem! Insa pentru a avea acest drept nu trebuie mai intai sa invatam sa multumim?

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted
CAPITOLUL II - VISE NEPATRUNSE

 

Atingerea razei ce-n umbre efemere

Patrunde prin sufletu-mi secat de amor,

Ma umple de vise uitate de vreme,

Imi picteaza gandirea in mii de culori.

 

Ochii mi se-nchid si-ncep lunga calatorie prin necunoscut. Ma pierd printre silabe, cuvinte, fraze cu care incerc sa dau imagine unui sentiment, unui gand...ma vad cazand in neant...pretutindeni aripi negre ma-nconjoara. Si cad...cad, cad mereu mai adanc si pleoapele imi sunt lipite, ochii-mi refuza sa se deschida...ma las imbratisata de mii de iluzii, pe care le astern haotic pe foi insetate de cunoastere, de mister...dar ochi-mi raman inchisi. Sentimentele ce ma cuprind imi nelinistesc inima amortita de cadere...si-atunci vad luna - cantec al sufletului meu - care, privind gentil si bland prin valu-i de argint, ma imbraca in amor...si-atunci suflul din mine se stinge...pentru a ma renaste copil cuprins de vise si sperante...

 

 

:wub: imi place la nebunie partea asta,dar ca si ce urmeaza sunt doar ganduri insirate,frumos scrise,dar pe care nu stiu unde sa le incadrez in poveste...so astept continuarea ca sa ma luminez :msn-tongue:

Posted
:wub: imi place la nebunie partea asta,dar ca si ce urmeaza sunt doar ganduri insirate,frumos scrise,dar pe care nu stiu unde sa le incadrez in poveste...so astept continuarea ca sa ma luminez :msn-tongue:

 

 

well...de aceea se numeste vise nepatrunse capitolul :D bine...cele ce le+am scris pana acum nu sunt asa esentiale...sa va faceti o idee despre cum gandeste ania...dar urmeaza...are o logica trust me :msn-tongue:

J'aimerais tant savoir

Souffler comme le vent

Sur ton doux visage

Faire partir le noir, disparaître le temps

Casser les nuages

Parler même tout bas

Juste pout toi et moi

De petits riens

Mais là-bas

Au loin, tu nages...

 

 

 

Posted (edited)
well...de aceea se numeste vise nepatrunse capitolul :D bine...cele ce le+am scris pana acum nu sunt asa esentiale...sa va faceti o idee despre cum gandeste ania...dar urmeaza...are o logica trust me :msn-tongue:

 

nu ma indoiesc ca are logica :) just saying... :msn-tongue:

 

imi plac super mult povestile in care sunt prezentate psihologic personajele asa ca abia astept sa postezi continuarea :clap:

Edited by dark_angel

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...