care este parerea voastra...

[raluca]

cred ca fiecare dintre noi s-a intrebat macar o data ce inseamna fericirea pentru el si cum poate sa o atinga. eu sunt curioasa sa aflu ce crede fiecare....as vrea sa va pun niste intrebari:

 

1. ce credeti ca va face cu adevarat fericiti? ma refer la ceea ce va ofera fericire pe un termen lung(sau poate chiar pe parcursul intregii vieti, desi asta nu cred ca se poate...sau poate ca se poate, dar e mai rar) si nu ceea ce va ofera fericire de moment, care probabil nici nu se poate numi fericire in adevaratul sens al cuvantului...

 

2.cum credetzi ca se poate ajunge la fericire?

 

3.credeti ca e de ajuns fericirea oferita de lucruri, fapte si persoane sau ca trebuie sa credem in fortza divina care ne-a creat, adica Dumnezeu? credeti ca fericirea adevarata inseamna sa ajungi in comuniune cu El? cand intreb acestea ma refer la urmatorul lucru: vi s-a intamplat vreodata sa va mearga bine, insa totusi sa simtit ca sunteti goi pe dinauntru? si oare de ce? probabil ca lipsa apropierii cu Dumnezeu ar putea fi un raspuns...voi ce credeti?

 

pentru moment cam atat am avut de intrebat...asa ca lansez provocarea pentru toti...sunt curioasa ce aveti de zis in privinta aceasta si sper ca nu v-am plictisit...

 

am vrut sa deschid un topic care sa atraga atentia tuturor si in acelasi timp e ceva ce pe mine ma preocupa de ceva vreme

Edited February 1, 2006 by raluca

[celdy]

tocmai ma gandeam sa incep si eu un topic despre fericire. dar mai degraba pt aceea de termen scurt.

nu cred ca ar trebui sa clasificam fericire in : de durata si de-o clipa. este esential sa o avem prezenta. de altfel, chiar si mai multe clipe scurte de fericire te fac sa apreciezi viata. nu ai cum sa fii continuu fericit. problema noastra (sau poate a mea si a catorva persoane pe care le stiu) chiar si atunci cand ai tot ce-ti trebuie iti creezi singur probleme care sa-ti strice armonia initiala. prietena mea cand se gandea la relatia cu prietenul ei, isi spunea ca totul merge mult prea bine si, inconstient probabil, genera certuri, pt ca nu dupa mult timp venea si-mi vorbea de nu stiu ce problema.

fericire fiind in comuniune cu Dumnezeu...hm, un pic mai greu. pt mine a fi in comuniune cu Dumnezeu inseamna a fi in comuniune cu intreaga lume, adica cu orice fiinta de pe acest pamant. lucru detul de greu de realizat. poate nu intotdeauna.

oricum eu incerc sa ma bucur de orice clipa pt ca fiecare este mult prea pretioasa. si daca ma intrebi ce inseamna fericirea, pt mine fericirea este o intalnire neasteptata cu un vechi prieten, doi catei care se joaca in statie, un rasarit ce anunta o zi frumoasa, doi gugustuci care-ti intra pe pervazul geamului ca sa manance frimiturile de paine, o plimbare prin ploaie...si cred ca as putea continua, dar nu vreau sa va plictisesc.

cred ca nu trebuie sa ne legam de idei absolute, pt ca ele nu sunt posibile iar asta pt simplul fapt ca omul nu este perfect

 

[dark_angel]

Nu stiu dak poate exista ceva care sa te fac fericit pentru mult timp,si cu atat mai putin pentru toata viata.Ceea ce ma face pe mine fericita e desenul si vreau ca intreaga mea viata sa fie legata de asta si dak voi reusi voi fi fericita, intr-un fel ,dar nu e de ajuns ca sa ma faca cu adeevarat fericita...eu sunt genul de persoana care se bucura de orice...insa am marele defect ca pun totul la suflet si uneori desi as avea multe motive sa fiu fericita nu sunt. Deci fericirea depinde de noi.Cred ca depinde de noi sa fim fericiti, sa zambim chiar si atunci cand soarta vrea sa ne doboare si sa fim optimisti, dak vrem putem sa gasim motive de bucurie oriunde...mai ales in lucrurile marunte pe care tindem sa le ignoram.

 

Nu stiu dak fericirea tine de comuniunea cu Dumnezeu, dar tine de credinta.Dak atunci cand treci printr-o perioada proasta crezi ca totul va fi bine in final, poti sa fii fericit.

[raluca]

interesant o sa astept sa mai posteze si altii pentru ca vreau sa mai spun ceva...despre care sunt curioasa ce credeti

[raluchi]

Am urmarit cu interes topicul vostru dar pana acum nu am stiut ce sa mai zic in completare referitor la ce a zis Ralucu , si bineintzeles nici timp nu am avut sa ma gandesc prea serios.

Ieri insa m-a izbit un lucru pe care eu il cred adevarat.

Nu exista fericire asa de unu singur , adica nu poti sa ajungi sa fii fericit fara a fi in comuniune cu ceilalti , cu toti apropiatii, cu animalele si cu tot ce te inconjoara , ceea ce intr-adevar duce la comuniunea cu Dumnezeu

Chiar daca ai o bucurie la un moment dat , oricat de mare ar fi , nu te simti implinit decat daca si ceilalti se bucura alaturi de tine.Cel putin la mine asa functioneaza . Si am impresia ca am auzit-o si pe Celine zicand asta , bucuria adevarata vine doar daca si cei dragi sunt bucurosi alaturi de tine.

Deci dupa mine fericirea e ceva ,la care toti orice am fi noi, tindem si speram ca vom capata. Nu se poate ajunge la ea fara efort si fara sacrificii (cel putin asta e parerea mea , recunosc il contrazic pe domnu Macedonski)

Ceea ce e important iarasi e cum cautam noi fericerea , unde si in ce.Asta de fapt ne diferentziaza : aspiratiile , visele si mijloacele (totusi nu e frumos sa calcam pe cadavre)

 

Ce ziceai tu Celdy (scuza-ma ca nu ti-am retinut adevaratul nume ) ca incerci sa te bucuri de orice clipa , cred ca nu e fericire , dar te ajuta sa urci inca o treapa catre fericire. Fiind atent la toate modalitatile prin care Divinitatea are grija de tine si te face sa iti doresti sa zambesti si sa vezi lumina zilei si a 2a zi , nu poate decat sa-ti dea un sentiment de armonie , multumire si echilibru.

 

In concluzie , fratilor , ENJOY your life !!! , si sa stiti ca e mai frumoasa decat reusiti voi sa o vedeti cateodata

Edited February 6, 2006 by raluchi

[DjCeline]

sunt de acord cu raluchi...eu pana acum nu am putut niciodata sa fiu fericita de una singura. am fost fericita cand ma gandeam ca o sa ma intalnesc cu prietenii mei...cu persoanele dragi mie...

nu cred k exista fericire...de durata. fericirea e pur si simplu...poate dura o secunda...o saptamana...o luna...

chiar nu stiu ce sa mai zic fiindca deocamdata nu ma simt in stare sa gandesc asupra aspectului asta...

[~Lady~]

In primul rand trebuie facuta diferenta dintre bucurie si fericire. Termenul fericire te duce cu gandul (sau cel putin pe mine ma duce cu gandul) la acea stare de euforie eterna, atat de puternica incat este imposibil sa fie spulberata. Fericirea nu exista pe Pamant. Tot ce smtim aici e trecator, fie tristete, bucurie, dragoste (da, chiar dak iubim o viata intreaga, sentimentul se schimba incet, incet cu trecerea timpului), iar fiecare dintre noi are ocazia sa simta si trist, si vesel, si iubit, si intragostit.

 

Ceea ce zic eu ca trebuie facut ca sa ne putem simti "fericiti" este sa stim sa balansam astea doua sentimente, bucurie si tristete, astfel incat sa nu exceleze nici una. Si e foarte greu sa faci asta, dar cu putin efort spiritual, merge.

Dar cel mai important, nu conteaza cat de trista e viata unui individ, atata timp cat acel individ stie sa o pretuiasca si stie sa zambeasca cu adevarat la orice lucru marunt. Tragic e ca, cersetorul de pe stada, da, ala pe care il alungam noi de fiecare data, e mai competent spiritual decat noi (din punctul asta de vedere, a nu se intelege gresit) si e mai bucuros, pt ca stie sa zambeasca cand se intampla ceva minor, nu ii trebuie mult sa il faca fericit.

Edited February 7, 2006 by ~Lady~

[dark_angel]

Ceea ce a spus lady refritor la cersetori imi aduce aminte de ceva ce s-a intamplat acum doi ani.Ma plimbam cu o prietena, intre Cismigiu si Universitate( de fapt cred ca ne duceam la Cercul militar sa ne interesam de niste cursuri) si am trecut pe langa un mos care statea acolo sa cerseasca.Cand am trecut prima oara pe langa el a strigat ceva dupa noi...nu mai stiu exact ce dar stiu ca am ras mult atunci si cand ne-am intors de la Cerc, tot ruga trecatorii sa-i cumpere si lui un pachet de tigari, de la un chiosc care era un pic mai incolo( nu putea sa mearga).M-am oprit si i-am cumparat pachetul de tigari...din banii lui, pentru ca el nu vroia sa-i dea cineva tigarile de pomana, doar ca s-ar fi deplasat foarte greu pana la chiosc.Cat timp am fost sa iau pachetul, a stat de vorba cu prietena mea si i-a zis sa se bucure de viata, ca e frumoasa si merita traita,sa nu renunte la visele ei...si multe chestii din-astea si zambea tot timpul...acela era un om fericit...din punctul meu de vedere...

[~Lady~]

Ceea ce a spus lady refritor la cersetori imi aduce aminte de ceva ce s-a intamplat acum doi ani.Ma plimbam cu o prietena, intre Cismigiu si Universitate( de fapt cred ca ne duceam la Cercul militar sa ne interesam de niste cursuri) si am trecut pe langa un mos care statea acolo sa cerseasca.Cand am trecut prima oara pe langa el a strigat ceva dupa noi...nu mai stiu exact ce dar stiu ca am ras mult atunci si cand ne-am intors de la Cerc, tot ruga trecatorii sa-i cumpere si lui un pachet de tigari, de la un chiosc care era un pic mai incolo( nu putea sa mearga).M-am oprit si i-am cumparat pachetul de tigari...din banii lui, pentru ca el nu vroia sa-i dea cineva tigarile de pomana, doar ca s-ar fi deplasat foarte greu pana la chiosc.Cat timp am fost sa iau pachetul, a stat de vorba cu prietena mea si i-a zis sa se bucure de viata, ca e frumoasa si merita traita,sa nu renunte la visele ei...si multe chestii din-astea si zambea tot timpul...acela era un om fericit...din punctul meu de vedere...

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

Exact, pe cand noi stam si ne plangem cat de greu ne este si cat de mult suferim. Suntem jalnici. (sper ca nu jignesc pe nimeni; intr-adevar NU toti, dar sa recunoastem ca cea mai mare parte dintre noi...)

[raluca]

dupa ce am vazut ce crede fiecare despre fericire...let me show u ce am invatat eu despre fericire...

 

so...fiecare dintre noi are un suflet...am sa postez o imag sa intelegeti mai bine

 

 

 

aici am incercat sa reprezint sufletul(bine, nu va luati voi dupa cercurile mele, care numai cercuri nu sunt), care are mai multe straturi. primul reprezinta ego-ul. odata ce reusim sa indepartam toate straturile si sa ajungem la constiinta pura, atunci aflam ce este cu adevarat fericirea, pentru ca suntem in Dumnezeu si Dumnezeu este in noi. de aceea v-am intrebat daca voi credeti ca fericirea inseamna sa ajungi in comuniune cu El.

 

cand reusim sa ne desprindem de lume, sa nu ne mai simtim nici corpul, sa nu mai auzim nimic in jur, sa fim doar sufletul(sa zic asa) atunci reusim sa atingem fericirea.

 

eh...acu sper ca nu v-am dat peste cap. puteti sa ma contraziceti, dar eu inclin sa cred asta

 

acu astept parerile voastre

[dark_angel]

cand reusim sa ne desprindem de lume, sa nu ne mai simtim nici corpul, sa nu mai auzim nimic in jur, sa fim doar sufletul(sa zic asa) atunci reusim sa atingem fericirea.

 

<{POST_SNAPBACK}>

 

asta o sa se intample doar cand murim...sau eu stiu...cand practicam ce practica aia prin temple...dar nu poti sa traiesti asa tot timpul...si-n plus nu cred ca e bine sa gandesti asa...adik n-o sa reusesti sa fii niciodata fericit, dak crezi ca fericirea nu poate fi atinsa, asa cum nu poti sa ai ceva ce crezi ca nu poti avea...si nu pentru ca intr-adevar n-ai putea avea acel ceva, ci doar pentru ca nu lupti indeajuns de mult ca sa-l obtii...pentru ca orice ai zice nu poti lupta cu adevarat pentru ceva ce crezi ca nu poti avea...zic asta pentru ca viata asa cum o inteleg eu e cea in care traim in trup, ce e dupa nu stim concret asa ca e ca si cand n-ar fi pentru mine,adik dak mi s-a dat viata asta, nu-mi ramane decat sa ma bucur de ea, nu sa ma gandesc ce va fi dupa...altfel as irosi-o...

 

poate ca te-am inteles gresit, dar mi se pare prea idealist conceptul tau. nu cred ca exista lucruri imposibile de obtinut, ci oameni prea slabi ca sa lupte pentru a le obtine.

 

cat despre faptul ca Dumnezeu este in noi, n-am ce zice.Cred in Dumnezeu, deci cred ca Dumnezeu e in tot ce ma inconjuara, deci si in mine.Cred ca sa ajungi la 'constiinta pura" cum i-ai zis tu inseamna sa te cunosti cu adevarat.Tata spune ca daca ma cunosc pe mine, atunci ii cunosc pe toti si cred ca este adevarat , nu pentru ca toti ar fi ca mine, ci pentru ca atunci ma pot controla si pot reactiona cum trebuie in orice situatie astfel incat sa nu pot fi doborata de nimic.Atunci as putea fi fericita tot timpul, pentru ca nimic nu ar putea sa ma intristeze...dar n-am cum sa stiu cu adevarat , fiindca in fiecare zi aflu ceva nou despre mine si implicit despre cei din jurul meu,deci mai am pana sa ajung sa ma cunosc in totalitate...hmm....si ziceam ca tu esti prea idealista

Edited February 10, 2006 by dark_angel

[raluca]

cat despre faptul ca Dumnezeu este in noi, n-am ce zice.Cred in Dumnezeu, deci cred ca Dumnezeu e in tot ce ma inconjuara, deci si in mine.Cred ca sa ajungi la 'constiinta pura" cum i-ai zis tu inseamna sa te cunosti cu adevarat.Tata spune ca daca ma cunosc pe mine, atunci ii cunosc pe toti si cred ca este adevarat , nu pentru ca toti ar fi ca mine, ci pentru ca atunci ma pot controla si pot reactiona cum trebuie in orice situatie astfel incat sa nu pot fi doborata de nimic.Atunci as putea fi fericita tot timpul, pentru ca nimic nu ar putea sa ma intristeze...dar n-am cum sa stiu cu adevarat , fiindca in fiecare zi aflu ceva nou despre mine si implicit despre cei din jurul meu,deci mai am pana sa ajung sa ma cunosc in totalitate...hmm....si ziceam ca tu esti prea idealista

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

exact la asta ma refeream...poate trebuia sa incep cu intrebarea "cine poate spune cine este?"...pentru ca odata ce ai ajuns sa te cunosti foarte bine poti fi fericit tot timpul...sau cel putin asa cred...atata timp cat vor mai exista semne de intrebare in legatura cu cine suntem, nu vom putea sa fim de-a dreptul fericiti...il vad pe un coleg de-al meu, care orice s-ar intampla mereu stie sa zambeasca si ce-l face fericit...pentru ca, cel putin asa spune el, a reusit sa se cunoasca si sa stie ce-l face fericit, si de aceea reuseste sa-si pastreze acea stare...

 

iar ca sa ajungi la constiinta pura nu trebuie sa fii calugar sau sa traiesti intr-o manastire stiu eu unde si tot timpu sa meditezi la asta...persoana care mi-a zis acest lucru a trait-o si ce sa va spun ca are doar 17 ani...ce-i drept a zis ca e foarte greu, dar nu imposibil....si cred ca odata ce ajungi sa te cunosti foarte bine poti atinge acea stare de fiecare data cand ai nevoie...

 

s-ar putea sa ma insel, si cum ai zis tu sa fiu prea idealista, dar momentan asta cred

[raluchi]

nu cred ca exista lucruri imposibile de obtinut, ci oameni prea slabi ca sa lupte pentru a le obtine.

ce frumos ai spus , da , si cred ca ai deplina dreptate

 

Cat depre ce ai zis tu Ralu in postul cu schemutza cred ca nu e chiar asa.

Constintza pura , hmmm , totusi eu consider ca psihicul este peste layerul spiritual , adica sufletul. Sufletul e vesnic si el e cel care te reprezinta. In fiecare viatza ai alta constintza .

 

Stiti ce mi-am dat eu seama ieri , dupa o discutie f lunga ca noua ne place sa despicam firul in 4 , si ne creem singuri o groaza de probleme. Cred ca daca am lasa un pic ratiunea sa se odihneasca si sufletul sa fie mai liber , am fi ghidati mult mai usor prin acest tunel care duce la luminitza de la capatul lui , in acest caz fericirea Noi , oamenii , in general , ne dam cu capu de toti peretii tunelului.

[dark_angel]

"Fericirea e un lucru marunt

E o aripa care vibreaza

Fericirea e un lucru mic

Un pitic...ce danseaza..."

-Tapinarii-sunt fericit-

 

doar atunci cand gasim in noi puterea sa ne bucuram de lucrurile marunte atunci putem sa fim fericiti

[raluca]

"Fericirea e un lucru marunt

E o aripa care vibreaza

Fericirea e un lucru mic

Un pitic...ce danseaza..."

            -Tapinarii-sunt fericit-

 

doar atunci cand gasim in noi puterea sa ne bucuram de lucrurile marunte atunci putem sa fim fericiti

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

vai cat de dulce e poezioara imi place in special versul "Un pitic...ce danseaza..."

si cred ca ai dreptate cand zici de lucrurile marunte...adica e uimitor cum te poate binedispune o raza de soare,prima floare firava ce vesteste primavara, o picatura de ploaie pe nas, un sarut strengar din partea unei adieri, sau un catelus ce iti zambeste cu ochii lui mici si plini de inocenta