joaca de-a literatura

[dark_angel]

Mi-a venit o idee care mie,cel putin mi se pare interesanta si amuzanta...nu e originala ce-i drept...e de la o fata care e foarte talenta in ceea ce priveste literatura

 

Jocul ar fi cam asa:cineva posteaza o fraza iar altcineva scrie o mica povestioara in care se regaseste fraza respectiva(cand zic mica ma refer la 4-5 randuri,poate mai mult,dar nu pagini intregi ).Nu prea sunt in stare sa dau un exemplu acum.De fapt eu sunt intr-o periada de lipsa de inspiratie...din care tre sa ies urgent oricum intelegeti voi care e ideea...nu e asa greu,nu? asa si cine posteaza povestioara scrie si urmatoarea fraza...sper sa va placa ideea...

 

Fraza care trebuie folosita e:

 

O raza de soare ii mangaia obrazul fin...

[raluca]

suna interesant....o sa postez ceva cand o sa am timp ca de inspiratie momentn nu duc asa mare lipsa

[~Lady~]

ok, let's give it a try. Cred ca o sa iasa o chestie cam plina de clisee, avand in vedere ca am avut o zi plina, but still, sa vedem.

 

Ploua si ploaia curgea repede pe casele daramate, incercand parca sa curete amintirea catastrofei din noaptea precedenta. Fusese urat. Tot orasul era ruinat din cauza mandriei unor liderii de stat. Totul se cufunda in negru si nimic nu parea sa aiba viata; totul murise odata cu acea bomba cazuta mai mult sau mai putin din accident peste ce era odata "Orasul Fericirii".

 

Dar intre ruine, acoperita de mizeria razboiului, statea ascunsa ea, o fata care acum 12 ore isi astepta nunta in rochia acea alba si lunga, lasata mostenire de la mama sa. Totul fusese distrus. Viitorul ei sot, care reusise ca prin minune sa scape de razboi, murise in bratele ei. Invitatii nici nu apucasera sa vina. Acum statea ascunsa de ploaie si de orice alta faptura omeneasca. Nu mai avea de ce sa traiasca. Se decise sa ramana acolo pana cand Dumnezeu o va reuni cu logodnicul ei.

 

Trecura cateva ore si ploaia se opri. O raza de soare ii mangaia obrazul fin cu aceasi gingasie ca a iubitului ei. Se uita catre astrul de foc care acum zambea plin de nesimtire peste ruine. Atunci, vazand cerul zambind, se ridica si pleca la adapost, strigand. "Am ramas doar cu viata mea; am sa o traiesc pentru tine." Si astfel ruinile ramasera in singure, stralucind in lumina puternica a soarelui.

 

"the end"

 

Haha, ce trista sunt. Deci, e 12 noaptea, nu se pun virgulele uitate sau greselile cauzate de prea multa mancare sau de prea mult nesomn. Plus de asta a iesit de 20 de randuri in loc de 5 dar again, nu se pune. Oricum fraza urmatoare.....

 

 

Luna se pitea dupa cel mai inalt pisc din zare.....

 

(si nici macar nu e fraza)

 

 

 

Edited March 17, 2006 at 10:15 PM by ~Lady~

[dark_angel]

Soarele arunca deasupra padurii ultimele raze inainte de a face loc intunericului.Vantul adia usor printre ramurile copacilor.O tanara femeie iesea,pasind timid, dintre pomii ce se inaltau amenintator deasupra ei.Se uita cu ochii visatori spre drumul ce i se descria inainte.Nu stia pe unde sa apuce.Cum statea sprijinita de un copacel solitar,putin departat de falnica padure, privea pierduta cum se intuneca.Acum de-abia se mai putea vedea altceva decat dealurile goale ce ducea spre munti.Desi era o noapte senina, iar stelele sclipeau vesele pe cer, nu era multa lumina.Luna se pitea dupa cel mai inalt pisc din zare,care parea anume pus acolo ca sa impiedice astrul ei calauzitor sa-i lumineze calea.Neavand altceva de facut, s-a urcat in copacul langa care statuse si se pregatea sa-si petreaca seara printre ramuri asa cum facuse de atatea ori in ultima vreme...

 

urmatoarea fraza:

 

Simtea cum sufletul i se inalta tot mai sus...

Edited March 18, 2006 at 07:03 PM by dark_angel

[raluca]

"Timpul nu poate fi definit...daca l-am defini, l-am limita...timpul este liber precum pasarea cerului....". Acestea erau gandurile unei fete ce privea cu ochi senini spre cerul instelat. Isi imagina cum ar fi daca ar putea sa aiba aripi, sa se poata ridica la cer, sa simta si ea liberatatea nesfarsita a adancului cerului...sa devina una cu luna, si sa se scufunde in linistea noptii...visand, si-a inchis ochii si s-a lasat mangaiata de adierea rece a vantului...Simtea cum sufletul i se inalta tot mai sus...se simtea usoara precum o pana, singurul lucru care ii mai aducea aminte de realitatea dureroasa era vantul...deodata un val de caldura o invalui....plutea deasupra norilor lipsita de griji...era un inger acum....

 

 

urmatoarea fraza e:

 

Si-a ascultat soaptele inimii....

Edited March 18, 2006 at 11:03 PM by raluca

[dark_angel]

Luna lumineaza camera.Ea priveste umbrele care profileaza pe pereti.Sta ghemuita langa pat si priveste in gol.Un nor trecator a acoperit Luna,lasand camera prada intunericului,apoi lumina patrunse,din nou,usor in camera,dand impresia ca ceva se misca.Dar nu era nimeni.Era singura.Mutandu-si privirea vazu pe masa ceva ce sclipea in lumina slaba.*De ce nu l-am aruncat?*O lacrima fierbinte ii aluneca pe obraz,dar o indeparta repede.*Nu are rost sa mai sufar.*Dar inima nu vroia sub nici un chip sa asculte de ratiune.Ea batea cu putere,marturisind dragostea ce i-o purta lui la fiecare puls.Si ea statea acolo,incapabila sa faca altceva decat sa se gandeasca la el.O vreme a stat asa si si-a ascultat soaptele inimii, hotarate si repetate la nesfarsit.*Il iubesc...il iubesc...*Lacrimile navalesc in ochii ei si ii inunda chipul.Isi lasa istovita capul pe marginea patului si simte cum se cufunda usor in visare...si el e acolo,langa ea...

 

urmatoare fraza:

 

Un falfait de aripi imi atrase atentia...

Edited March 21, 2006 at 01:35 PM by dark_angel

[raluca]

Luna lumineaza camera.Ea priveste umbrele care profileaza pe pereti.Sta ghemuita langa pat si priveste in gol.Un nor trecator a acoperit Luna,lasand camera prada intunericului,apoi lumina patrunse,din nou,usor in camera,dand impresia ca ceva se misca.Dar nu era nimeni.Era singura.Mutandu-si privirea vazu pe masa ceva ce sclipea in lumina slaba.*De ce nu l-am aruncat?*O lacrima fierbinte ii aluneca pe obraz,dar o indeparta repede.*Nu are rost sa mai sufar.*Dar inima nu vroia sub nici un chip sa asculte de ratiune.Ea batea cu putere,marturisind dragostea ce i-o purta lui la fiecare puls.Si ea statea acolo,incapabila sa faca altceva decat sa se gandeasca la el.O vreme a stat asa si si-a ascultat soaptele inimii, hotarate si repetate la nesfarsit.*Il iubesc...il iubesc...*Lacrimile navalesc in ochii ei si ii inunda chipul.Isi lasa istovita capul pe marginea patului si simte cum se cufunda usor in visare...si el e acolo,langa ea...

 

OMG! oare vorbeai despre mine? nu de alta, dar seamana cu ceea ce mi s-a intamplat mie...si poate ca inca mi se intampla...vai mi+au dat lacrimile!

[dark_angel]

asta mi s-a intamplat mie cu exceptia faptului ca nu era nimic pe masa care sa sclipeasca in lumina lunii...dar am trecut peste...sper...

[raluca]

Privirile fugare ale lunii patrundeau ca prin vis...tabloul uitat de timp stralucea in lumina difuza.Inconjurata de valul dragostei ma lasam purtata prin lumi de paradis...in jurul meu plutea o caldura melancolica...lacrimile dansau pe obrazu-mi obosit...un falfait de aripi imi atrase atentia ...mi-am deschis ochii si am zarit un inger ce stralucea in lumina lunii...in ochii sai albastri se oglindeau adancul marii si inaltul cerului...*Cat de frumos este acest print al nemuririi!*...gandul imi zbura, iar ingerul se apropia de mine ca si cum ar fi stiu ce gandeam...deodata o voce cristalina imi rasuna in inima:*Eu nu te pot iubi...*.Mi-am deschis ochii...eram in camera mea, pierduta langa patul luminat de luna fantomatica...iar lacrimile fierbinti inca imi curgeau pe obrazul arzator....

 

urmatoarea fraza e

 

Mi-am deschis lumii universul...

[raluca]

asta mi s-a intamplat mie cu exceptia faptului ca nu era nimic pe masa care sa sclipeasca in lumina lunii...dar am trecut peste...sper...

<{POST_SNAPBACK}>

 

 

nu spera si nu ai teama...poate imi zici si mie secretul ca vad ca mie nu vrea sa-mi treaca asa usor credeam ca am trecut peste...pana acu cateva zile...

[dark_angel]

nu spera si nu ai teama...poate imi zici si mie secretul ca vad ca mie nu vrea sa-mi treaca asa usor credeam ca am trecut peste...pana acu cateva zile...

<{POST_SNAPBACK}>

nu exista nici un secret...sau eu nu-l stiu...timpul vindeca...intr-o zi o sa-ti dai seama ca nu-ti mai pasa...la mine a venit cam dupa aproape un an jumate ziua aceea ...hang on...

[dark_angel]

Stau la fereastra micului meu atelier si ma uit la oamenii care trec pe strada. Fiecare se grabeste undeva,prea absorbit de propria persoana ca sa mai priveasca in jur.Lumina patrunde asa frumos in camera si mi se pare ca, aproape pot sa disting razele soarelui.In curand acesta va apune.Sunt multumita de ce am facut azi,dar mare incercare, abia acum urmeaza sa vina...Respir adanc si simt cum mirosul de vopsele imi patrunde in corp.Deschid fereastra si o adiere placuta,de mai, imi racoreste fata...Imi intorc melancolica privirea spre pictura pe care tocmai am terminat-o si-i zabesc.Totusi nu e ceva in fata caruia sa zambesti.e un tablou trist,intunecat,doar o raza lumineaza altarul,dezvaluind privirea blanda a Maicii Domnului ce priveste spre un inger decazut, aflat ingenunchiat in fata ei.Ingerul este reprezentat de un nud de femeie cu aripi marete,patate de sange,cu parul blond,ravasit,tinand capul intr-o parte si privind cu ochii goi,de om nebun."Intr-adevar nu e ceva ce te face sa zambesti...doar pentru mine e...e o implinire...e ca si cum mi-am deschis lumii universul cu acest tablou...oh,da!ma reprezinta!Asta sunt eu!...o fiinta decazuta ce-si plange soarta cu lacrimi de sange."Gandind asta,m-am apropiat de sevalet, am luat pensula intre degete si am desenat o lacrima rosie ca sangele curgand pe obrazul ingerului...

 

urmatoarea fraza:

 

Privirea lui ma ardea ca un foc mistuitor.

[raluca]

nu spera si nu ai teama...poate imi zici si mie secretul ca vad ca mie nu vrea sa-mi treaca asa usor credeam ca am trecut peste...pana acu cateva zile...

<{POST_SNAPBACK}>

nu exista nici un secret...sau eu nu-l stiu...timpul vindeca...intr-o zi o sa-ti dai seama ca nu-ti mai pasa...la mine a venit cam dupa aproape un an jumate ziua aceea ...hang on...

<{POST_SNAPBACK}>

 

un an jumate? no way!

[dark_angel]

un an jumate? no way!

<{POST_SNAPBACK}>

 

poate iti trece mai repede...de fapt cred ca tine de cat de repede te indragostesti de altcineva...asa ca open your eyes and look around...

[raluca]

Stateam pe malul marii privind pierduta in zare..."Cata liniste poate aduce un val...te spala te griji si iti umple sufletul cu puritate...".Gandurile imi zburau departe, iar un chip schitat de apusul soarelui ma urmarea...privirea lui ma ardea ca un foc mistuitor.Simteam cum totul se topeste in jurul meu si ramane doar visul scufundat in mare...am schitat usor un zambet...un sentiment placut de fericire mi-a cuprins sufletul..."Intr-o zi chipul va fi doar o amintire...atat mi-a mai ramas...iar aceasta raza de speranta va lumina sufletul meu...".Am inchis ochii si mi-am pus incet capul pe nisipul arzator...sunetul valurilor izbindu-se de stanci m-a facut sa uit...eram libera...

 

fraza urmatoare:

 

Am scris in cartea gandurilor mele...

 

P.S: sper ca nus is prea...stiu eu...propozitiile mele

[DjCeline]

inchid ochii si-mi apare chipul lui. de ce acum? de ce asa...mi-am promis de-atatea ori ca nu voi mai lasa pe nimeni sa se apropie nici macar cu o floare de sufletul meu. nu ma interesa sa simt ci doar sa traiesc...si puteam din nou sa rad...de ce a aparut tocmai acum, exact asa cum am visat de-atatea ori?...de ce privirea lui atinge pana si cele mai adanci locuri ale inimii mele?am jurat ca nu voi mai iubi, ca nu ma va interesa sa mai simt atingerea suava a unei priviri pline de dorinte, sau sarutul dulce al unui iubit...si totusi....asta seara...am scris in cartea gandurilor mele ca il iubesc...e oare un pacat?

 

lipsa de inspiratie dar am zis sa ma bag si eu pe-acia...

fraza urmatoare:

 

ceatza se lasa ca o perdea....

 

again...lipsa de inspiratie

Edited March 22, 2006 at 08:19 PM by DjCeline

[raluchi]

Ametzeala , dezorientare , nesigurantza si confuzie ... simt cum ceatza se lasa ca o perdea.... peste mintea si constintza mea. Sufletul se zbate neputincios intr-un corp care nu mai poate face fatza la ceea ce numeam viatza. As vrea sa pot sa zbor , sa pot sa visez , sa pot implini dorintze. Cum ar fi sa fim Mos Craciun pt o zi? In sfarsit a venit primavara iar eu am racit si ma gandesc la Craciun. Patetic , nu?

Totusi exista atatea fiintze care isi asteapta randul sa li se indeplineasca dorintzele cele mai aprige ... Dar daca stai sa te gandesti ce te opreste sa fii fericit ??Cine nu te lasa sa iti vezi visele cu ochii? Daca stam sa privim lucrurile in profunzime ne-am da seama ca noi insine suntem problema. Poate ar trebui sa luptam fiecare cu slabiciunile noastre pt a ne implini. Asa ca incep prin a-mi da valul , ce incepuse sa ma cuprinda , la o parte.

 

Cam atat am putut debita la ora asta )

Noua fraza :

 

norii s-au risipit

[raluca]

As vrea ca macar pentru o zi sa ma pot desprinde de aceasta lume...sa pot sa ascult soaptele inimii mele...sa simt ca norii s-au risipit...acei nori ce acum plutesc deasupra sufletului meu, ce ma sufoca si ma cufunda cu fiecare sencunda intr-un ocean de melancolie...as vrea ca macar o ora sa pot sa traiesc ceea ce numesc viata...as vrea ca macar pentru o secunda sa insemn o viata intreaga pentru cineva...sa invat sa vorbesc prin soaptele inimii...sa simt picatura diminetii alunecandu-mi pe obraz...si sa zambesc fara falsitate sau de dragul celui de langa mine...as vrea sa pot picta cu stele ceea ce simt, si sa insir pe portativ note de smarald...sa adun din intuneric floarea vietii si sa suflu petalele ei in toate sufletele triste de pe pamant...

 

si cel mai mult...as vrea ca macar o data sa pot aprecia ceea ce este cu adevarat important...

 

next phrase: pana de sidef a inceput sa scrie viata mea

Edited March 22, 2006 at 09:58 PM by raluca

[dark_angel]

Stateam acolo cu privirea pierduta in zare.Sprijinita de tocul usii,contemplam culoarea trandafirie a cerului.Usor noaptea isi intindea mantia de stele.Era placut afara,dar vantul ce adia usor,vestea racoarea noptii.Un fior imi strabatu corpul si atunci el aparu dintre copaci.Avea un aer afectat,pe care il afisa adesea.S-a oprit in fata mea si mi-a zambit,daca acea strambatura se poate numi zmbaet.A intins mana spre mine si m-am dat la o parte ca sa-i fac loc.M-a privit intrebator si am facut cativa pasi mai in spate,fara a-i vorbi.Dupa ce a intrat mi-am reluat locul, contempland cerul.Culoarea trandafirie a acestuia era din ce in ce mai inchisa. Gandurile mele erau ravasite.Imi era imposibil sa ma gandesc la ceva,iar daca incercam atunci imi aparea chipul lui in minte.Am facut un gest cu mana ca si cand as vrea sa indepartez ceva din fata ochilor si m-am retras in sala.Acolo nu era nimeni acum,asa ca am putut sa-mi iau mica agenda din ghiozdan si sa ies neobservata.M-am dus in livada si aszata langa un pom am inceput sa scriu gandurile mele.Curand se innoptase,doar o lumina slaba venea de la felinarul de pe marginea drumului.M-am oprit pentru o clipa ca sa ascult,dar nu se auzea decat murmurul naturii.Ma simteam pierduta in timp, cu secole in urma,scriind la lumina lumanarii.Si pana de sidef a inceput sa scrie viata mea de acolo se sus...viata pentru care merita totul...

 

urmatoarea fraza

 

Esti pierdut printre visele si implinirile tale...

Edited March 23, 2006 at 02:14 PM by dark_angel

[DjCeline]

Esti pierdut printre visele si implinirile tale...si ai uitat de mine, ai uitat ca te iubesc...sau cel putin ca te iubeam. am sperat k poate cumva vei realiza ca ma pierzi, ca ceea ce pana acum numeam iubire se trasnforma in cenusa si din tot ce a fost acum in sufletul meu a ramas doar o amintire, doar cenusa....Focul a ars, s-a stins, a murit...si a plans de durere cand tu te-ai departat...Dar cine sunt eu sa judec..poate asa e mai bine asa...

 

urmatoarea fraza:

corzile sufletului ei tremurau sub atingerea...

[dark_angel]

...corzile sufletului ei tremuau sub atingerea rece a stropilor de ploaie, ce se prelingeau pe chipul ei,incetosandu-i privirea,amestecandu-i lacrimile...Simtea cum frigul o patrunde pana in adancul fiintei si totusi nu putea stinge ardoarea inimii, ce o mistuia necontenit...Statea sub cerul plumburiu,biciuita de multimea picaturilor, sperand ca acestea-i vor sterge pacatele si-i vor goni durerile sufletului...Cu fiecare adiere de vant simtea lovituri de cutite patrunzand in ea,adanc,iar picaturile fine pareau de plumb,desprinse din inaltul amenintator...iar ea nu se putea misca,nici daca ar fi vrut...prea obosita ca sa ramana...prea slabita ca sa plece...

 

urmatorea fraza:

Parul ii cadea in cascade peste umerii albi...

[DjCeline]

se priveau in linistea noptii si stelele trimiteau scantei asupra lor....vantul ii imbratisa in suflarea-i calda iar cerul ii acoperea...nu indrazneau sa vorbeasca, nu vroiau sa profaneze tacerea sfanta insa ochii lor spuneau mai mult decat ar fi putut spune cuvintele. Inima fetei canta de fericire... Parul ii cadea in cascade peste umerii albi...in timp ce mainile lui ii simteau pielea catifelata a mainilor... Era prima data si totul era atat de perfect...doar ei...si suavitatea sentimentului ce-i invaluia. minutele treceau ca secole..si totusi...cei doi se apropiara....si intr-o fractiune de secunda buzele lor se unira intr-un sarut..primul sarut al unei iubiri curate...

 

scuzati pt folosirea perfectului simplu

 

urmatoarea fraza:

valurile marii purtau pe undele lor...

[raluca]

valurile marii purtau pe undele lor gandurile mele..."oare cand se va termina totul?".Ma plimbam ratacita prin umbrele destinului...ce rost mai avea sa cred cand dezamagirile erau atat de multe si profunde?ce rost mai avea sa caut drumul spre lumina daca nimic din ceea ce faceam nu reusea sa-mi lumineze calea?am ridicat privirea pierduta spre cer...nici o stea nu lucea...era doar o panza patata cu negrul infinitului, pe care se mai distingea din cand in cand un nor singuratic..."mai exista in sufletul meu speranta?"...

 

next:

 

vantul soptea povestile...

 

EDIT: poate ar trebui sa schimbam numele topicului...mai degraba sunt niste file rupte dintr-un jurnal

Edited March 26, 2006 at 12:02 PM by raluca

[DjCeline]

stelele inganau cantecele sufletului meu...vantul soptea povestile pe care mintea mea le ascundea...si in jurul meu se lasa noaptea. dar vreau sa uit ce a fost....nu mai vreau sa stiu ca odata visam si speram...si credeam ca exista dragoste..am ramas cu o iluzie...cu o amintire si o imagine stearsa a ceea ce ar fi trebuit sa fie....

 

next:

Si totusi se poate....

[dark_angel]

nu e cine stie ce de capul poeziei,dar asta mi-a inspirat fraza...si nu am gasit ceva in proza sa scriu...so...here it is

 

Prin furtuna pornita afara

Poti vedea chipul in lacrimi

Cu ochii mari si plini de patimi,

Printre ganduri care zboara.

 

Pierdute departe in adancuri

Sunt toate momentele iubirii,

Date brutal de minte uitarii

Cu toate ale inimii dureri.

 

Si totusi se poate trai mai departe

Chiar daca atingere lui nu mai e aici

Chiar daca vantul te loveste ca un bici

Se poate gasi un drum prin noapte.

 

urmatoarea fraza:

 

Te iubesc, dar nu-mi dau seama...

[DjCeline]

privesc pe fereastra si noaptea se lasa usor...sunt obosita si-mi plimb ochii pe apusul insangerat. mi-e dor de tine si totusi nu vreau sa te mai vad...as dori sa-ti pot simti mana mangaindu-mi fatza, dar nu indraznesc sa mai sper si sa mai cer asta...am incercat sa fug de tine, sa ma ascund printre mormintele sentimentelor mele si totusi ajungi la mine...ma privesti....iar eu nu reusesc sa te evit...de ce? dezamagirea mi-a sfasiat sufletul..credeam ca esti altfel...si totusi...te iubesc dar nu-mi dau seama

 

urmatoarea fraza:

 

mi-ai inteles cantecul sufletului...

[raluca]

tu nu mi-ai inteles niciodata cantecul sufletului meu...eram o enigma...o privire trecatoare ce mereu iti trezea in sulfet intrebari....sau poate nu? nici nu stiu daca vreodata ti-a pasat de ceea ce eu am simtit...nici nu stiu daca vreodata ai incercat...acum nu mai conteaza...nu mai conteaza nici pentru mine...pentru ca am incetat sa sper si sa mai cred in vise...au devenit niste iluzii pentru mine, iluzii care nu poti sa le traiesti...mai vrei ceva de la mine? dupa ce ti-am marturisit ca te iubesc credeam ca e de ajuns...a...da...tu niciodata nu ai cerut nimic...am fost eu cea care a vrut sa ofere...e oare un pacat?

 

urmatoarea fraza:

 

credeam candva in visul nostru...

[raluchi]

of as fi scris si eu aici , azi

dar n-am putut , n-am putut sa folosesc trecutul de la a crede

eu inca cred ...

 

scuze Dj pt acest msg offtopic ; promit sa ma revansez la o urmatoare propozitie

[dark_angel]

Razele soarelui patrund usor in camera.Noi stam si ne privim aievea.Lumina sangerie a apusului ne scalda chipurile, umbrite de triste amintiri...iluzii fericite ale unor minti naive.Il privesc in ochii pierduti in ganduri:

-Credeam candva in visul nostru,dar acum...

-Eu inca mai cred,sopti el si-mi lua mana intr-a lui.

Mi-am desprins mana din stransoarea lui si m-am ridicat.Am vrut sa plec si m-a oprit.L-am privit cu hotarare si l-am dat din drumul meu:

-Imi pare rau...,i-am spun si cand am iesit i-am soptit:

-...ca inca mai crezi...

 

urmatoarea fraza:

Prin fata ochilor ii treceau fantasme calatoare...

[raluca]

un soare ratacit isi plimba razele cenusii...vantul soptea povestile sperantei, iar un ecou pierdut inca rostea cuvinte uitate de vreme...un porumbel statea pe creanga frageda a unui copac abia trezit la viata de primavara tarzie...prin fata ochilor ii treceau fantasme calatoare... privea in zare spre cerul cristalin...deodata si-a intins aripile spre lumina arzatoare a soarelui..penele-i argintii ii straluceau, iar razele o invaluiau intr-o aura de puritate...si-a luat zborul...plutea usoara in timp ce vantul o mangaia...

 

acest porumbel al libertatii ce acum zboara in cautarea unui suflet prizonier in inchisoarea tristetii si a deznadejdii...oare cand ma va gasi?

 

urmatoarea fraza special pt Raluchi

 

inca cred ca visul nostru poate deveni realitate...